Săptămîna asta (2)

În cronica lucrurilor bune s-au mai întîmplat:

Am citit Psihogeneza bolilor spiritului, C. G. Jung, reflecții din perioada 1907- 1959 despre schizofrenie (Dementia praecox, pe-atunci), cu trimiteri la Freud, Janet etc...citări a căror frecvență se reduce în timp, de altfel. De fapt, orice autor psiholog ajunge, în timp, să facă trimiteri la el însuși. În cartea asta, Jung mi s-a părut un profesionist decent, empatic, delicat, sincer pasionat de munca lui. Cred că, de fapt, toți membrii primei grupări psihanalitice erau așa: onești, prinși în dezvoltarea științei lor, implicați, fără a se aștepta la oroarea necinstită care-a urmat și care-a schimbat puțin ordinea lucrurilor (mă refer la al doilea război mondial). Dar ăsta e doar un gînd, neprobat de date biografice.

Am trăit cîteva zile care semănau cu primăvara: soare, cald, uscat.

Am avut revelația unui parfum al cărui nume nu-l cunosc, dar care m-a împins în altă lume. Ceea ce arată că oricine poate fi Alice oricînd. Dar m-am gîndit că uneori asta căutăm - ceva care să ne ridice, prin simțuri sau nu, altundeva.

Am observat că în orașul meu natal nu sunt cîini (sau poate se ascundeau de mine?). E un lucru incredibil pentru cine trăiește în Iași, un oraș al cîinilor prin care se mai găsesc și oameni. 

Am văzut un episod bun din The Good Wife; e un serial inteligent, fără poante ușoare, imprevizibil și decent. Observ că am avut ceva cu decența aici, în ultima vreme un cuvînt care exprimă neutrul, banalul, moderatul. Pentru mine, decent nu este neutru sau neimpresionant, ci chiar ceva grozav și de apreciat.

M-am uitat cu poftă la rețeta asta: Banane în sos de portocale. Orice are portocale e bun. Ciorbă? Ceai? Rață? Brînză? Orice :)

Am băut niște ceaiuri de la Fares, care arată și costă modest, dar pot multe.