duminică, 21 ianuarie 2007

Dinţi albi- informal spoiler

Să o spunem pe aia dreaptă şi fără inimă: sunt mari şanse ca atunci cînd voi termina(termina-voi!) Dinţi albi, să nu mai ştiu ce se întîmpla în primele 150 de pagini. Şi n-ar fi păcat?! Primele 150 de pagini sunt de un umor fantastic, cu bun gust în coincidenţe şi remarce acido-tandre ale naratoarei, cu o ţesătură care leagă indieni, al doilea război mondial, martorii lui iehova- doar v-am zis că nu scap de ei niciunde! Clara vine de la martorii ăştia şi mamă-sa o trimite cu manifeste din uşă în uşă, o şi vezi, o adolescentă înaltă, cu pielea neagră, fără dinţii din faţă, superbă şi frustrată. Iar Archibald, curînd soţul ei, îşi plănuieşte sinuciderea perfectă în faţa măcelăriei Hussein-Ishmael. Avem pe urmă un măcelar isteric din cauza porumbeilor, care îl trimite pe Archie la naiba, cu planurile lui sinucigaşe cu tot. De altfel, singurul lucru cu care se poate mîndri Archie, cu excepţia sinuciderii ratate, este un timp de 62,8 secunde la turul de ciclism, împărţind locul al treisprezecelea la Olimpiada de la Londra cu suedezul Horst Ibelgaufts. Iar suedezul îi trimite nişte epistole de tot hazul, într-un stil ţeapăn şi idiot, anunţîndu-l într-una din ele că se apucă de cîntat la harpă.

Pe Archibald îl lovesc dragostea şi întîmplarea:
"Acum, după cum înţelegea Archie, în filme şi în altele asemenea e un lucru comun ca cineva să fie atît de uimitor, încît atunci cînd coboară pe scări mulţimea amuţeşte. Nu văzuse aşa ceva în realitate. Dar s-a întîmplat cu Clara Bowden. A coborît pe scări ca într-o filmare cu încetinitorul, înconjurată de un halou şi de o lumină difuză. Şi nu numai că era cel mai frumos lucru pe care-l văzuse el vreodată, dar era şi cea mai caldă femeie pe care-o cunoscuse vreodată. Frumuseţea ei nu era o marfă tăioasă, rece. Mirosea a mucegai şi a femeie, ca un morman de haine preferate. Deşi era dezorganizată din punct de vedere fizic- picioarele şi mîinile vorbeau un dialect uşor diferit de cel al sistemului ei nervos central- chiar şi înfăţişarea ei deşirată i se părea lui Archie extrem de elegantă. Îşi purta sexualitatea cu dezinvoltura unei femei mai în vîrstă, şi nu (precum majoritatea fetelor cu care se întîlnise Archie în trecut) ca pe o poşetă stînjenitoare, pe care nu ştii niciodată cum s-o ţii, unde s-o agăţi sau cînd s-o pui pur şi simplu jos."

Şi dacă ar fi să iubesc ceva acum, cu siguranţă e această carte, grea şi incomodă, de necitit în autobuz sau dimineaţa (cînd mai mult dorm decît gîndesc).

8 comentarii:

Zaza spunea...

mmm, la ce ora deschid aia carturestii? :)

Anonim spunea...

ah, dimineaţa devreme :) să nu te sperie coperta,aşa colorată...

Anonim spunea...

Mai, nu e chiar asa dimineata devreme, cel putin nu in Bucuresti.

Cu Jen ma duc pe la 11 jumate -12 si abia deschid. Deh, bucuresteni comozi :P

Ok, acum chiar vreau cartea asta! :D

Monica spunea...

pai m-a speriat coperta! ca sa nu spun de prea multele premii...
si zici ca sa o iau, nu? doooh!

Anonim spunea...

mai spune despre cartea asta, ca poate inchid ochii cind o cumpar. cum poate un om sa conceapa o asemenea coperta nu pot sa pricep si pace. in momente de-astea iti pare rau ca nu esti daltonist.

Anonim spunea...

@anonim:îi pui copertă ca mine :D am impresia că este făcută după coperta uneia din ediţii...

Anonim spunea...

conteaza ca e facuta dupa coperta unei editii straine?
si nu cred ca pot sa-i pun supracoperta, ca m-ar enerva si mai tare. cred ca manualele de-aia nu le-am citit niciodata - ca aveau supracoperta. :)

Anonim spunea...

hai că m-ai făcut să mă uit de vreo patru ori la carte :)) manualele nu's de citit, oricum. mai poţi s-o deschizi repede-repede ca să nu vezi cum arată, deşi cred că ai imaginea colorată în minte ;)