Lumea hiacintei, ep 1

Credeaţi c-am dormit zilele astea? Nici vorbă. Sophie's world asta de pe noptieră este o carte de tren, cică s-ar ocupa cu filosofia, stîngace şi agasantă, mai aridă, totuşi, decît cel mai neinteresant manual. Şi cu nişte dialoguri cam neinspirate, dar probabil că aşa vorbesc filosofii între ei(?)

În ordine inversă acum pentru curioşi: domnul vorbăreţ de acum vreo două săptămîni era prezent în 1934, numai că avea locuri în alt compartiment şi astfel am ratat o nouă conversaţie despre cît de grozavi suntem, ce rău am ajuns şi cum mai e pe la Cluj. În schimb, trioul de foşti colegi ai tatei spunea poveşti, din care am reţinut (scuzaţi de asemenea propriul stil arid, e din vina unei anume vrăjitoare care nu mi-a dat a doua ceaşcă de cafea): acum 12-13 ani, de am auzit bine, în acelaşi tren, era o doamnă singură, dar plină de bijuterii. Jefuitorii au aşteptat pînă dumneaei a ajuns pe culoar să coboare şi au împins-o din tren, tren care mergea cu viteza lui redusă, teoretic...Şi ca să nu ne mai ţină cu sufletul la gură (eu citeam în timpul ăsta din Lumea Sophiei,da?), nenea Emil, cel care a găsit-o pe biata doamnă, a continuat pur sadovenian: cum a venit plină de sînge şi răni către postul lui, cum au stat la poveşti pînă a venit ambulanţa, cum ceilalţi oameni de pe culoar au privit spectacolul şi atît, cum i-a găsit pe urmă ochelarii doamnei prin pietriş. Vraiment romantic, mai ales că are omul ăsta un stil leeeent de-a lega vorbele una de alta, de a căuta mult fraza potrivită. Din politeţe n-am întrebat dacă s-au căsătorit pe urmă, aşa cum cerea povestea.

În diferite puncte-cheie ale oraşului Iaşi am mers cu Vio, ceea ce mi s-a părut incredibil, ireal şi total ameţitor. Fiindcă trebuie să aflaţi, dragi cititori ai blogului ei, cum ar fi să vă aflaţi cu autoarea faţă în faţă (acum să vezi, Vio, cîte e-mailuri vei primi "aş vrea să ne vedem"). Cum este să nu îi stea mintea o clipă, să întindă un zîmbet diafano-diabolic, aşa, ca o punte...Nu ai cum să te opui, după cum voi explica în episodul următor (ciudat, aud în minte vocea de la Teleenciclopedia)