miercuri, 6 decembrie 2006

Nouă-s toate

Nu ştiu de m-a luat curentul paseist au ba, însă valuri de curiozitate mă încearcă în legătură cu tîrgul din imagine, mai precis cu strada, fiindcă pe ea locuiesc acum. Nu ştiu de cînd e poza, arcul (poarta) îmi ridică semne mare de mirare...acum sunt blocuri de o parte şi de alta, normal. De melancolie şi idealism mă vindec, aşa cum am păţit cînd am văzut casa în care am stat noi un timp, undeva pe o stradă pietruită, numai bună pentru cizme cu toc, mai ales cînd plouă. Era frumos atunci, aveam trandafirii doamnei C. în grădină, păpuşile ei cînd îmi dădea voie, două rusoaice cu cozi împletite care chicoteau. Acum gardurile şi pereţii casei sunt albastru-aprins, agăţate între acoperiş şi un copac(?) atîrnă rufe, pături, covoare, vară şi iarnă. Aşa i se amărăşte omului de amintiri din copilărie.

4 comentarii:

vio spunea...

uite-asa ma omori tu pe mine!

vio spunea...

ziceam ce-am zis mai sus pentru ca tineam cu dintii sa nu-mi uit visul si s-a potrivit ca manusa jpegul tau...

hiacint spunea...

tocmai am citit, mai bine spus, am văzut cu ochii mei,aşa bine povesteşti...mă sperie coincidenţa; nu cumva să te opreşti din visat :)

vio spunea...

u, ma flatezi:):">