Numai femei în vârstă, astăzi, pe străzi. Ora femeilor scăpătate, mame de familie, bucătărese de familie, slujitoare obediente la altarul familiei - unde bărbații lor, sacerdoții, preoțesc cu-o morgă de capi ai bisericii.
Lichidul lubric, expandat de la forma zgârcită a unei linii ca o semilună la câtamai pata.
Nu foarte în vârstă, femeile, totuși. Își permiteau, încă, să-și dezgolească picioarele, primele trei sferturi din luingimea picioarelor, care arată onorabil, netede și ferme de la umblatul pe jos după provizii și de la cât de mult stau în picioare în bucătărie.
Picioare ce stau în picioare.
Oare câte alte picioare se-ncurcă printre ele, venind să caute ce e de mâncare azi prin oale, ce miroase atât de bine? Păi, nu este acasă acolo unde miroase bine? Ba e! A mâncare miroase, a mamă, a câinele ud al familiei. A picioare împuțite, ale tuturor, desigur, pantofii îngrămădiți în hol. Dar sunt picioarele lor, ale celor dragi. Doar n-o să și le taie că put!
Femei cu părul tuns tot mai scurt - practic, lejer -, dar vopsit, vopsit acasă, ieftin, în baie. Până la urmă, se vor și tunde singure. Unele frizuri ale femeilor care au fost tinere în anii '80 chiar așa arată, ca tunse acasă, cu cuțitul cel bun, de carne. Apoi, fasonate cu ăla de pâine, zimțat, devenit nefolositor de când ți-o feliază ăștia sau o cumperi gata feliată. Freze feliate.
Și fețele lor! Dacă, văzute din spate, unele dintre aceste femei încă reprezintă câte ceva trupește, chipul este altceva - de neabătut din drumul său către masculinizare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu