Avem nevoie să credem că sadismul e o categorie exclusivistă. Cei care comit crime sunt, deci, necesarmente sadici, i-am etichetat, le-am pus diagnosticul - ei nu pot fi ca noi, noi n-am putea fi în veci ca ei. Ideea existenței omului de rând (e v e r y m a n) care comite crime, așa, pe negândite, ne înspăimântă mai tare decât specia - grijuliu catalogată - capturată în definiția sadismului. De la care, de altfel, ne așteptăm oricând la excese. Numai „anormalii” ucid, ne spunem, și cu asta ne-am liniștit, ne simțim deja mai bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu