Are vreun rost să spui cuiva orice, câtă vreme ai, de fapt, să-i spui ceva anume? O fi în regulă (sau ajută în vreun fel) să te pitești pe după eufemisme, cărări ocolite ori mici bârfe aseptice, din moment ce ceva-ul acela își șade pe limbă, dând să țâșnească afară și fiind unicul lucru pe care l-ai dori rostit?
Ajută, deci, orice-ul la pregătirea terenului pentru ceva? Care-i rata de succes a asediilor istorice? Turcii au fost, finalmente, alungați de sub zidurile Vienei, dar reușiseră, înainte cu secole, să pătrundă prin vicleșug în Constantinopole. Troia, asemenea, a căzut pradă grecilor, cu ajutorul unui cadou otrăvit. Ai înclina să crezi că și orice-ul își are rolul său. Dar mai știi și aceea că, până la un ceva care să merite, te pot îmbătrâni orice-urile.
Îndărătul banalităților, altceva, acel ceva anume rezonează puternic, își iradiază influența, contagiind mica bârfă cu înțelesuri nebănuite, care o tensionează și-i conferă o sonoritate pe care, în mod obișnuit, nu o are.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu