Refuz, deci. Aduc atâtea argumente refuzului meu, încât ajung să mă suspectez de o infinită creativitate într-ale negării. Mi-e teamă să ies afară și să văd (să iau contact cu) viața derulându-se - oameni trăind și iubind ori tocmai împrietenindu-se, tocmai îndrăgostindu-se, despărțindu-se, zâmbind, ca și cum nimic nu i-ar fi atins, rănit sau măcar făcut să se îndoiască de ceva, de cineva, de ei înșiși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu