Blocarii surescitați își urează țipând christosanviat, care de fapt nu-i o urare, ci o mărturisire, o afirmație. Țipete cordiale între vecini - îi apucă apoi accesele de tuse ca urmare a binevoitoarelor mele blesteme.
Surorile hermane de la unu își vorbesc una alteia pe-o tonalitate înaltă, într-un apartament de bloc neîncăpător, plin la refuz de zgomotul continuu făcut de niște bătrâni sfidători cu soarta proprie. TV merge cu volum peste mediu, nu-s sigur dacă cineva îi dă vreo atenție, importantă-i evitarea tăcerii, a pauzelor de vorbire, umplerea lor cu poluare sonoră.
Țipete, mobile trântite și târâte, accente teutone, hitlerești.
Toți au ceva de aruncat la gunoi, după sărbători. Cartoane, mâncare stricată, sicrie nefolosite. Sticle de-o goliciune tristă, mirosind a alcool uscat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu