Să-ți gândești fiecare gest în avans, să rămâi prins într-o mișcare neterminată, uitând ce faci ori îndoindu-te că ceea ești pe cale să faci are vreo finalitate, un sens. Mai are rost să-l termin? Să abandonez?
Am ieșit - am văzut că era bine. Un whisky dublu cu gheață la J., o prăjitură cu brânză. O carte. Oameni, cărți, gură-cască, infatuare, dar și râs, bucurie sinceră de a fi fost acolo, toți, străini și împreună.
Replici dintr-un film serial francez:
„- Pourquoi est-on ensemble?
- Parce que tu m'aimes.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu