Postura trupului înmagazinează (și-apoi redă „coregrafic”) toate veacurile de suferință, toate momentele traumatice. Mi s-a dat de știre de atâtea ori că sunt crispat, ori am fost întrebat, fără rost, de ce sunt așa crispat... Dar nu sunt tot timpul conștient de felul cum stau, de ceea ce simt, de încordarea mea înnăscută. Tot ce-am încasat, loviturile premature, contactul precoce cu disfuncționalitatea maritală a cuplului primordial s-au dus în trup, în oase, în mimică, în mușchi. Postura mea caracteristică: submisiune, împuținare, expectanța unui dezastru iminent, tensiunea unui câine ce așteaptă lovitura de cizmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu