Poza corporală mi-e aceea a unui om înalt, de peste 1,90 m, care nu se pricepe să dea o întrebuințare anume trupului său, nu știe să umple (ocupe) spațiul ce i se alocă, oriunde ar intra și oriunde s-ar afla, comportându-se prin gestica și mimica lui ca și când ar fi o scuză, o cerere de iertăciune, un intrus, un nechemat, omul-scuză. Sunt o scuză ce nu primește iertăciune.
Percepția mea despre „sine” e aceea a unei matahale osoase care trebuie să se aplece în momentul în care pătrunde într-o încăpere. Am mereu aerul omului sosit prea târziu, rămas fără scaun și, deci, fără loc la masă.
Sunt personajul treaz al unei petreceri în care toată lumea a apuca deja să se pilească. Sunt un semn de întrebare căzut din stilou la capătul unei fraze lungi și dezlânate. Un dezacord, o virgulă între subiect și predicat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu