Duminica - ziua în care religia personală te invită la a nu mișca un deget. Totuși, eu mișc, cu degetele mâinii drepte, stiloul.
Aș putea da lecții despre cum să fii un laș. Aș sfătui cu aplomb pe alții despre cum să treacă la fapte pe care eu însumi nu le-aș făptui. Nu fac ceea ce predic. Nu fac ceea ce eu sunt. Dar mă descurc în a-i învăța pe alții. Nu c-aș fi vreun pedagog (am fost), psiholog, nici șarlatan, șaman ghicitor în suflete. Sunt câte puțin din fiecare.
Cantitatea de cărți asimilate îmi dă puteri, îmi echilibrează eul, nu mă lasă pradă prăbușirii; nu mă scufund. Ceea ce știu, ceea ce am citit mă ține la suprafață, îmi oferă doza minimă de împăcare cu sine de care e nevoie (e suficientă) pentru a supraviețui unui impact.
Am citit și am uitat. Dar, vorba aia, n-am uitat degeaba...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu