Vecinii tembeli sau înapoiați de alături împreună cu care eu trăiesc prin zidul de care-mi sprijin ceafa când citesc iar ei ușa de la budă ce răsună a ușă de cocină șubredă făcută din resturi găsite prin curtea din spate când e trântită are mai multe puncte de contact cu tocul cu zidul care se ating între ele pe rând rupere toacă ascultă pe repetare o piesă cu ritm de regheton puțin îmi pasă că nu se scrie așa se scrie că sunt înapoiați tembeli tușesc de la țigările pe care le fumează-n casă căci dacă fumezi la fereastră te poți păcăli că tot fumul va merge afară și nu pute nu te împuți oh dar te împuți iese putoarea fumului înghițit prin transpirația cu care mânjești patul și prosopul de față din baie și bate și bate... Pauză, stop, din nou aceeași piesă, același ritm. Când aș crede că s-a terminat, începe de la capăt. Uite, acum e gata. Tăcere. Bum-tictic, bum-tictic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu