Fâșii prelungi din mine agățate în bule de trecut perfect conservate, neîmplinirile se conservă de obicei impecabil, cărnuri încă vii pulsânde desprinse din mine stau și flutură acolo ca niște stupide stegulețe budiste, nu mai sângerează, sângele li s-a scurs dar nervii nu li-s morți, curentează descăpățânați, e tot ce mai pot face, bice electrice fără stăpân care au deprins singure loviturile și nu se mai pot opri din automatismul flagelării.
În trecut, agățat, sfâșiat, îmbucătățit, a rămas din mine material pentru încă o persoană. Un alt eu ar putea fi alcătuit și însuflețit din ceea ce am lăsat în urma mea.
Sunt părți din mine rămase zălog timpului, suferinței, neînțelegerii, dar și unor clipe de-o fericire neverosimilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu