O lanternă, un briceag, o armă bine lustruită - revolver. Standul de ziare de care mă apropii ca să-mi clătesc ochii să mi-i satur dar mai tare mi-i înfierbânt cu toate că nu mai e nimic de văzut pe taraba de presă vremea ziarelor s-a dus înainte ca eu să mă fi putut desfăta îndeajuns cu ele. Ori doar mi se pare?
Mă așteptau în cutia poștală, îndoite amarnic de factorul nesimțitor, mă înghesuiau de lângă pat: teancuri, vrafuri, colecții, impulsul ăsta stupid de a le colecționa! De a nu le lăsa să piară așa ușor.
Găsesc pixuri, strâng în palmă răceala grea masivă și masculină a pistolului. Adun pixuri în căni și-n pahare, unde le păstrez până li se întărește seva, fără a le folosi vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu