Iubirea e teama de a (te) pierde. Între iubire și teamă - o vecinătate intimă, un cadru de ușă din care lipsește ușa, o scobitură în zid ascunsă impropriu de o perdea ce flutură înăuntru și-n afară nestingherită.
Nesiguranța congenitală ne îndrăgostește & ne alipește persoanei iubite. Teama alimentează iubirea. Teama că vei pleca, nu se știe când, nu se știe unde și cu cine, dar se știe că.
Într-o bună zi, cu toții plecăm din iubire, ieșim din ea la primul exit care se ivește pe autostradă, după ce teama și nesiguranța s-au estompat. Acel exit poate să apară în 3 ani sau în 30.
Senzația inconfortabilă de provizorat este mama tuturor iubirilor, ieslea strâmtă prin zăbrelele căreia își bagă botul umed și se hrănește iubirea. Provizoratul. Fragmentarea relației, descăznicizarea.
Al nimănui, căutându-și perechea.
Contacte corporale vii, absențe, discuțiile despre trup & dorințe, actele trupului, fapte de atingere & dăruire, alte discuții, alte tăceri, corporalizarea cuvintelor, mutarea atracției în cuvânt, consumul repezit și febril, mici gesturi mizere, aproape regretabile, mirosuri ce nu mai ies la spălat și părtrunderi în ieșiri.
Contacte corporale vii, absențe, discuțiile despre trup & dorințe, actele trupului, fapte de atingere & dăruire, alte discuții, alte tăceri, corporalizarea cuvintelor, mutarea atracției în cuvânt, consumul repezit și febril, mici gesturi mizere, aproape regretabile, mirosuri ce nu mai ies la spălat și părtrunderi în ieșiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu