Ca un apucat m-am înfruptat din Stoner - romanul lui John Williams. Din câteva mari hălci, iată-mă-s aproape de coperta a 4-a. Mi se uscaseră ochii, pleoapele-mi scârțâiau, umplute cu nisip. În stilul narativ caracteristic lui, Williams ar fi putut spune orice poveste, despre orice: aș fi devorat-o.
Prea „clasic”, pesemne, pentru gustul unora, John Williams m-a salvat de arizii și logoreicii (post)moderniști (Álvaro Pombo, e.g.) și de lenea de cititor sătul de maculatură. Pe Pombo, de altfel, l-am aruncat cât colo, n-am reușit să-i duc la capăt romanul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu