masa pustie
vara printre degete
vineri, 2 februarie 2018
Mă încred
În acea timidă rază de primăvară nestatornică. Mă încolăcesc iarăși (însă, acum, ca să rămân!) - fetus, în cuibul ei umed, noroios. Și, mai ales, sper să nu (mai) plece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu