Felul cum suferi, durabilitatea suferinței (prelungirea ei, aș adăuga, felul cum o „întinzi”), permanența ei (felul cum reușești să-i încarci pe ceilalți cu suferința ta). Afișarea suferinței la cote ce frizează indecența.
Dar nu: socialmente - doar pornografia și preacurvia sunt imorale. Nu există limite prescrise în exhibarea durerii. Tot ce ai de făcut este să suferi și, mai cu seamă, să nu mănânci!
A nu mânca „de supărare” e martiriul suprem. A te sinucide trăind. E-o adevărată satisfacție să te autoprivezi, să te autopedepsești. Să nu bei apă, să sari peste principalele mese ale zilei... Să aștepți ca să te usuci. Și, astfel, să-ți situezi doliul în afara oricărui dubiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu