Obsesia majorității femeilor, odată suite în tramvai - să nu stea în picioare, să ochească și să se așeze pe cel mai apropiat scaun liber. Dar nu e obligatoriu ca locul să fie în vecinătate.
La nevoie, o femeie poate să străbată tramvaiul cât e de lung (și înghesuit) în căutarea unui loc liber. Calcă totul în picioare în calea ei. Merge până-n fund la taxatoare și apoi, dacă nu găsește, revine - gâfâind și izbind trupuri fără a-și cere scuze - exact de unde a plecat.
Ca și când n-ar fi putut rămâne înțelenită acolo unde a lovit-o dezamăgirea.
2 comentarii:
De ce te legi numai de femei? Am văzut o grămadă de bărbați făcând fix același lucru, ba chiar pe unul care boscorodea o bătrână cu baston și o trimitea cu înjurături să-și caute loc în altă parte. Disperarea cu care se năpustesc să ocupe loc în tramvai, metrou, autobuz, indiferent pe cine lovesc sau incomodează, nu este specifică femeilor sau bătrânilor, ci unei categorii de populație lipsite de bun simț și atât.
Nu te teme, nu din misoginism. Din ultimele experien'e am extras asta. Nu are valoare de statistică, așadar. E o statistică personală. Scriu despre cine mă deranjează mai tare, mai recent, mai adesea.
În trecut, am scris pe aceeași temă - atunci, era vorba de tot poporul de tramvai, poporul mijloacelor de transp în comun.
Așadar, ce am scris eu nu putea conține ce spui tu, și nu am să mă conformez numai de dragul corectitudinii politice. Nu e vorba de o ficțiune.
Chiar am văzut tot mai des în ziare ca NY Times și The Guardian că se deplângea lipsa filmelor de și cu negri din cinematografe sau faptul că editorii nu promovează autori de culoare! :) Sau ca romanele albilor nu reflecta conditiile de viata din zonele multietnice, alter-etnice. Cam la fel imi ceri si tu. Să nu scriu doar de femei.
Scriu fix despre ce am eu chef. Când o să mă frec de bărbații descriși de tine, am să îi spurc și pe ei. Până atunci, femeile nu-s scutite doar că-s femei, nu e o categorie de handicap a fi femeie...
Trimiteți un comentariu