Sub umbrela neo-populismului, își pot da mâna frustrații de stânga și de dreapta, într-o, până mai ieri, improbabilă uniune de interese și-o delirantă împărtășire a fantasmelor. Populismul (cel mai faimos exponent mondial îi este, acum, Trump), constând în „soluții” retorice simple la chestiuni complexe, oferă visul unei protecții extinse în calea unor dușmani incarnați prin discursul mincinos al tribunilor săi în anumite categorii sociale sau etnice și, mai nou, în zisele „elite”.
Redus la esență: spre deosebire de nevoia de protecționism de stânga, de mult legiferată în numeroase state ale lumii, structurată și având o anumită coerență, nevoia de protecționism de tip populist nu se alimentează doar cu măsuri economico-sociale. Populismul cere o țesătură de minciuni bine ticluite, ce pot rămâne la nivel de discurs, doar să fie în continuu plimbate prin trâmbițele tribunilor, cât să mențină mereu proaspătă senzația de ein Reich, ein Volk, ein Führer. Unde acel ein e cheia!
Populismul este religia politică a cetățeanului care se ferește ca dracu' de agheasmă să fie ein individ. El disperă să fie recunoscut ca parte a die Masse. Odată validat ca parte a masei, speranța lui e să se piardă grabnic în aceasta și, ghemuit laolaltă cu ceilalți, să beneficieze de pătura caldă aruncată peste toți cei ca el de tribunii generoși - pătura de mituri eterne, spaime și minciuni unificatoare, ce le îndulcesc și revitalizează (prin ură & tribalizare) existențele terne și mediocre.
Otrava consolatoare a comerțului cu iluzii despre apartenență și autodefinirea prin această apartenență. Eu nu sunt cine și ceea ce sunt eu - prin propria contribuție, propriul merit - ci ceea ce este etnia de care aparțin. Iubire creștinească să fie, primim!, dar numai față de aproapele care ni se aseamănă.
Otrava consolatoare a comerțului cu iluzii despre apartenență și autodefinirea prin această apartenență. Eu nu sunt cine și ceea ce sunt eu - prin propria contribuție, propriul merit - ci ceea ce este etnia de care aparțin. Iubire creștinească să fie, primim!, dar numai față de aproapele care ni se aseamănă.
Pentru acești inadaptați, biblia este WikiLeaks și christosul lor e un notoriu Iuda: Edward Snowden. Cei care „deconspiră” elitele - pompând combustibil în foamea tabloidică, paranoică, de scandal & dezvăluiri a populiștilor - sunt foarte prizați de sărmanii fantaști, care întotdeauna au opresiva senzație că știau ei!
