luni, 7 aprilie 2014

Bordel de merde

aerul încins, irespirabil, miroase greu a vară, a scaldă lascivă într-un râu tulburat de trupuri goale, nesăţioase, o baie nesfârşită zi şi noapte, piei ude, cu stropi mai mari sau mai mici oprindu-se câteva clipe în perii fini și înfioraţi ai trupului, sprâncene strivite de apă, pletele cleioase îngreunate de grăunţele de nisip, sâni învârtoşaţi de răceala râului, strigăte estompate de sălciile de pe ambele maluri, spuma ce rămâne în urma celor care sar „bombă”, urlând ca apucaţii, nevoia resimţită de întreg trupul de a se întări într-o erecţie extinsă, perpetuă, calmată doar de curenții reci din adânc, însă

atmosfera idilică de belle epoque mi-o ruinează netotul acela care obişnuieşte să stea cap în cap cu noua lui cucerire fără să întreprindă ceva stau cap în cap, frunțile sudate, dacă frunțile obosesc sudează tâmplele, imobilizaţi, beţi de încântare, iar eu l-aș îndemna: sărut-o, frământ-o cumva, fă-o să trăiască, nu te mulţumi numai cu ideea, nu trăi numai cu plăcerea perversă, mincinoasă, niciodată îndestulătoare a gândului că..., macin-o în palme, scoate din ea tot ce se poate, ţi-e teamă, bănuiesc, că nu te vei mai putea descotorosi de ea, când tu de fapt o vrei numai și numai ca să-ți arăți ție că e cu putință, și nouă, o peformanţă olimpică aş zice, păi da, cam aşa şi e, ai fermecat-o privind-o ore întregi drept în ochi, va veni după tine în hipnoză oriunde ți-ai dori, încearcă numai, poart-o lipită de tine, mie lasă-mi măcar privilegiul de a-i adulmeca parfumul,

voi rămâne la doi paşi în urma voastră să absorb în piept şi-n minte parfumul pe care ea-l leapădă nepăsătoare din pliurile pielii; aşa cum păsărelele ciugulesc, boabă cu boabă, seminţele presărate (semne pentru sperata reîntoarcere) de copiii mânați de o curiozitate ce nu-i a lor taman în străfundul pădurii, tot aşa voi ciuguli eu, feromon cu feromon, mirosul trupului ei, mi-e îndeajuns şi atât, nu voi îngădui nici o urmă olfactivă a trecerii voastre pe acolo, dar văd că tu nu mă asculţi, o ţii de mâini şi-i dai înainte cu poziţia aceea înțepenită, de copil ferecat în sine care s-a îndrăgostit de colega de la grădiniţă, cea cu cârlionți roșietici, pistrui și uitătură proastă.

Niciun comentariu: