Văduvul Xius a murit după două luni. "A murit din pricina asta", spunea doctorul Dionisio Iguarán. "Era mai sănătos ca noi, dar când îl auscultai simțeai cum îi clipocesc lacrimile în inimă."
***
(...)iar el își clătina în toate părțile capul nins, cu o expresie rătăcită de om care orbise de curând, răspunzând la întrebări ce nu erau pentru el și la scurte săruturi pe care nu i le adresa nimeni, fericit în cercul uitării lui, cu cămașa țeapănă de scrobeală și cu bastonul din lemn de guayacán pe care i-l cumpăraseră pentru sărbătoare.
***
Îi vorbi de rănile veșnice pe care el i le lăsase în trup, de sarea limbii lui, de dâra de foc a virilității lui africane.
___________________
Gabriel García Márquez - Cronica unei morți anunțate, RAO, 1999, trad. Tudora Șandru Mehedinți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu