sâmbătă, 21 septembrie 2013

Moi aussi

J'aimais beaucoup ne rien faire. Dans cette occupation suprême, j'étais presque excellent. Je ne m'ennuyais jamais. [...] Le travail ne m'intéressait pas. J'étais désintéressé. [...] Je passais le temps qui passe. 
Jean D'Ormersson - Un jour je m'en irai sans en avoir tout dit*

N-am cunoscut niciodată plictisul, câtă vreme am avut cărțile, biblioteca noastră, lângă mine. Nu i-am putut înțelege niciodată pe "oamenii de acțiune", ce încep imediat să-și răzuiască pielea de pe față dacă nu li se dă ceva de făcut. O treabă, un cui de bătut, o afacere, o înșelătorie. Sunt în stare să zac zile întregi, netulburat, cu cartea în mână, călătorind cu mintea cât un Magellan în secolul descoperirilor. 

Mi-am descumpănit părinții cu firea asta de divan. S-au resemnat. Mi-am exasperat prietenii. Au venit, au stat niște ani, au plecat. Numărabili pe degetele de la o mână sunt cei pe care nu-i irită lipsa mea de Ambiție și care au rămas. Cei care mă primesc așa cum sunt.
___________________
* (extrase publicate în Le Point, 15 august 2013)

Un comentariu:

ancussa spunea...

Cu divan sau fără, mereu un prieten primitor.