Țara mădularelor neliniștite sau India still doesn't get the picture

India. Violurile deja tradiționale comise asupra străinilor (și nu numai) se țin lanț. Brutalitatea siluirii nu are nimic de-a face cu dorința erotică ori cu sexul. Are cu un complex de putere și de dominare. Cu ura. Penisul-bâtă, penisul armă albă (neagră) - intenția este să spurce pe unde trece, reducând femeia la stadiul de recipient, de suport. Până și animalele se amușină preventiv, își testează receptivitatea, obținându-și reciproc acordul, înainte de a trece la reprobabila faptă. Legat de India, în schimb, a afirma că violul face parte din pachetul turistic exotic nu e o răutate gratuită, ci un adevăr: violența sexuală este inseparabilă de stratificarea societății, violul fiind adeseori o manieră prin care castele „superioare” își impun potența socială (Le Monde, vineri, 26 iulie 2013).

Când veneticii sunt prea puțini la număr pentru potența debordantă a neamului masculin indian (ce e neamul indian? e puligam?), pentru surplusul lor de spermă sacră, iar vacile prea înalte pentru ei, localnicii se mulțumesc și cu fete pământene, din castele paria. Viteji cum îi știm, acești atleți ai sexului pe furate, purtători de pule de cal, aleg ca victime întotdeauna ființe omenești fără apărare. Și atacă în haită.

AFP/Le Monde

Cum occidentalii vor fi în continuare fascinați de acest tărâm nedomesticit și vor constitui mereu un leac gourmet pentru întunecatele penisuri semețe ale indienilor, what are we going to eat?, cei mai nesățioși dintre băștinași își vor putea găsi lesne alinarea, după o mică răfuială ierarhizantă în cadrul găștii, în vreun trup alb, fraged (sau copt) de europeancă naivă. Sosită în marea Indie ca să se, nu-i așa, spiritualizeze. Sau sosită cu onegeul. Căci e de notorietate faptul că-i suficient să te afli în treabă în India, să-i respiri cu tehnică aerul infect, pentru a deveni un strop de guru, un sfertoguru, un guruț măcar. Un om care a acumulat niște... profunzimi, adică. Același nu vei mai fi, în veci. Dacă te mai și violează mortal un indian puternic, mascul atroce, poți apoi afirma fără teamă că te-a apucat Vishnu de un picior. Plocon.

Nu că România s-ar situa mai sus în top, dacă ne amintim numai de soarta crudă a japonezei agățată la aeroportul Otopeni de un jeg de-al locului - rasă pură, românească. Și apoi ucisă. În România, dacă nu te mușcă câinii maidanezi, te ia taxiul. Ideea e că la desinație nu mai ajungi.

Totuși, suntem departe de a atinge performanțele sportive ale indienilor la proba aruncării cu penisul. Neam eroic, indienii ăștia. Neam curajos. Nu laș. Dar nici naivilor benevolenți care se încumetă să-i tot frecventeze, asiduu, în căutarea metafizicii pierdute, a toleranței meditative, a salvării sufletului în șapte pași & a deprinderii ritualului defecării igienice din stând pe vine, nu le cânt eu strunele. 

Acest text își are fix tonul și limbajul pe care-l merită orice mascul, grup, castă, cartier sau nație ce cunoaște o rată astronomică a violurilor și agresiunilor fizice asupra femeilor. Încă disprețul meu față de bărbații care abuzează fizic sau terorizează psihic femeile (lor sau pe cele pe care nu le pot, altfel, avea) nu a găsit cuvintele cele mai potrivite!

Link: Puligamul indian - New York Times