 |
| C.S./iulie 2013 |
Indispus de carne. De-ar fi o egală plăcere în a trăi din legume și cărți... Mă răzvrătesc împotriva cărnii. Dar nu voi deveni nicicând un vegetarian din mila față de animale, asta nu. E doar durere, plăcere și neputință în carne. Creierul irosește atâta energie vestind durerea, întreținând-o, făcând-o să persiste, doar-doar pricepem să ne ferim (sau să ne aruncăm în brațele ei); citește în aerul aparent netulburat din jur varii „semne ale vremii” care ar putea s-o provoace, totul spre binele nostru. Anticipează. Deschide ochi și nări, inflamează pupile. Le deschide larg, freamăt în van, oftaturi resemnate, petrecerile din priviri. Colecția de chipuri nefolositoare, ținute în buzunarul ascuns din căptușeala hainei. Chipuri ce trec în grabă, ce nu se opresc, nu.
Sâmbăta, soarele se ridică în deplină liniște peste oraș, cu obrazul spălat și un zâmbet în colțul gurii. Vara, soarele n-are dinți. Văduviți de succesiunea amorțitoare a tabieturilor din cele cinci zile cu program fix, oamenii își caută de treabă. În rochițe ușoare, scurte și umflate, levitând fără foșnet împrejurul feselor, ca și cum s-ar feri să le atingă, neoamenii se îndreaptă către ștrand. Pielea, toți porii căscați în așteptarea culorii - carnația. Alunițele se înghesuie constelate, disputându-și spațiul îngust dintre umeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu