vineri, 18 ianuarie 2013

...im normalen und kranken Seelenleben (textul din texte)

Cel mai bine, în viaţa mea, m-am simţit în vremea avangardei, când aceasta încă îşi mai deşerta improvizaţiile, tribulaţiile, peroraţiile pe corso la vale, magazinistele, vânzătoresele, anticarii şi locatarii ieşeau cu măturile în calea viiturii, să nu le intre naibii avangarda în casă, şi eu, înfipt în clipă, stăteam mut de mulţumire la masă cu o fetiţă fără andrébreton, care ar fi fost la rădăcini aproape blondă dacă nu ar fi ales acajou-ul din familia meliacee pentru părul ei, poetesă nevoie mare, pe care o înşelam fără să mă ascund cu cărţile recomandate de ea însăşi, cu condiţia să i le povestesc apoi cu mare lux.
 
O îmbăiez pe copilă în vin rouge. Îl sorb însetat de pe pielea ei, o îmbăt, îi dau să mă guste, vinul şiroind în neştire de-a lungul trupului meu. Din ea începe să izvorască poţiunea magică a dorinţei şi apoi totul dispare.

Bună ziua, numele meu fie Cristian Sîrb, mă aflu în mijlocul dumneavoastră pentru că iubesc deznădăjduit-pygmalionic o Carte. Până aici, nimic din ceea ce nu li s-a întâmplat şi altora, doar că, de câteva fantastice nopţi, Cartea a început să se dezbrace înaintea mea, să mă apuce tipograficeşte între coperte şi, deîndată ce am pătruns-o, să mă cheme zeul ei. Rugămintea cu care m-am înfiinţat aici e următoarea: ajutaţi-mă să nu mă vindec!

3 comentarii:

Anonim spunea...

cutremurător de frumoasă fantasma ta, Cristian. cum şi boala!

cleosejoaca spunea...

Şi revin, că n-am zis cum trebuia, deci.
Poate nu-ţi dai seama, dar tocmai ţi-ai tatuat această Carte pe pielea-ţi nevăzută, cea în care ţi se preumblă sufletul printre oameni.

cristians. spunea...

Mulţumesc, anonimule.