Grâce leur soit rendue

Dimineața îți ești propriul împărat, îți oferi ușurarea supremă, și ce bine e să scapi, leneșule, de cauza frământărilor de-o noapte doar printr-o modestă sforțare a sfincterelor, gazele se întorc în natură, înveselind-o, iar tu obții liniștea mult visată, aproape că intri în catatonie așteptând isprăvirea materialului rezidual. Peretele cel alb dinaintea mea se diluează, își pierde forma și rigiditatea.

Verișoara ta e superbă, dar eu îl caut cu înfrigurare pe Julien, cu toate că el șade chiar în fața mea la masă, absent, cu privirea rătăcită, rămas fără grai, verișoara ta are niște ochișori negruți ca două bobițe de rahat de șoarece și bine-i mai stă cu buzele așa micuțe cum sunt, date cu lipstick sidefiu, rozior, acușica va ieși împreună cu tine la o bere, dincolo de ora ei obișnuită de culcare, și la o țigăruie trasă pe de-ascunselea, dosită cum obișnuiau soldații pe front, în tranșee - cu jaru-n palmă, ferească Dumnezeu, de ce să se ferească ea?

http://scrambled-fashion.blogspot.com

Grâce leur soit rendue, făpturi de poveste ce se lasă mistuite lent în ceața ticsită de gudron și nicotină a cafenelelor patriei noastre în perpetuă tranziție către o viață mai bună, mai prosperă, în care tot omul ar putea avea acces lesnicios la strictul necesar și ceva în plus pe lângă casă, creaturi de vis, unele străvezii, cu pulpele (forțate de pantofii odioși cu platforme să stea) tensionate, colectate într-un mănunchi tare ca nuca de mușchi înspre scobitura din spatele genunchiului, dar și altele bine clădite, cu pieptul năvălind peste marginile suportabilității, fundul smintit și pantalonii atașați într-un disperat abandon afectiv de dânsul, amintindu-mi de jocul meu nevinovat, jucat timid de la distanță, de-a declarațiile rostite în gând și tulburarea scontată - pe care acest joc o va fi provocat într-o minte încă verde, neprevăzută cu cochilie

mă arăt lor la intervale gândite în așa fel încât să nu uite cu totul că exist, mă port ca un sadic temperat, din care au rămas veninoase doar cuvintele ce-l alcătuiesc dintotdeauna, afișându-mă împodobit ca la paradă și neschițând un gest ca să ajut la coacerea, scuturarea și culesul merelor, le mănâncă viermii și ciorile dovedind același discernământ arătat și de cei doi străini înființați în crucea nopții la poarta noastră pentru a cere găzduire, iar câinele..., însă câinele era tocmai plecat din localitate, copleșiți de dezamăgire, cei doi consumară o bucată sănătoasă dintr-un salam roz, dietetic, cu soia și o felie de pită tăiată subțire, puteai citi ziarul local prin ea, se minunară de pește; unul dintre ei, cel mai vânos tăie capul peștelui fără a șovăi, căci i se povestise din bătrâni de pericolul împuțirii acestuia, apoi îmi făcură pradă în strugurii cei dulci și se cam mai duseră de unde au venit, pierzându-se în noapte ca și cum n-ar fi fost.