Scriind timpul

N-ar fi întâia oară că o spun decis: The Timewriter este cel mai sensibil, cel mai inspirat, cel mai omenos producător de deep house al timpurilor noastre. Că o fi existat un altul în timpurile „celelalte”, nu pot depune eu mărturie. Francofonul Jean F. Cochois nu dă drumul la sunete în piesă de capul lor, demonstrează o preocupare pentru formă tipic frâncească, fiecare suspin la locul său, o voce feminină șoptind, o interjecție, un îndemn, go, timewriter, go..., yeah, se autoîncurajează autorul, domnind asupra mersului treburilor dinlăuntru, let it go, velocitatea bpm-ului, o fredonare zdrențuită - voce de bărbat, un trubadur, auzim în urechea dreaptă, îi răspunde alta, tot de de bărbat, un zeu, în ambele urechi, o picătură de claviatură cade cu ecou, lepădată, repetată la răstimpuri rare, clare, și răspândindu-se imediat, în cercuri concentrice, urmăriți-o!, de nu știți care e, aflați că se încheie cu ea însăși melodia, după ce s-a făcut liniște, ritmul a pierit, așteptați-o, mai cade o dată, undă vibrantă topindu-se cu decență în concertul celorlalte sunete tocmai atunci când și acolo unde o așteaptă spiritul ca s-o danseze, adâncimi din astea. Deep house fără rest.