Duminica Milostivirii - beatificarea lui Ioan Paul al II-lea

Emil Cioran se simțea evreu, în culmea tribulațiunilor sale sufletești; părintele Steinhardt a fost un evreu care în închisoare a descoperit „fericirea” creștinării (a ortodoxiei), făcându-se român. Eu, un anonim, mă simt catolic astăzi (și de când mă știu) și polonez. Am avut dintotdeauna un respect și o iubire profunde pentru Ioan Paul al II-lea. M-a durut pierderea lui. Mă fericește și-mi răscumpără tristețea beatificarea lui.

Papa Ioan Paul al II-lea părea că mulţumeşte în fiecare clipă Domnului pentru spinarea sa încovoiată, pentru mâna tremurândă, pentru saliva pe care, uneori, buzele n-o mai puteau împiedica să curgă. Kenosis, dezbrăcarea de sine, smerenia, umilinţa pe care Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi-a asumat-o în întruparea sa omenească, dând ascultare lui Dumnezeu - Tatăl până la moartea pe cruce, pentru a arăta oamenilor că mântuirea e aievea şi nu închipuire, virtutea aceasta profund creştină, care se opune trufiei şi gloriei vane atât de plăcute Diavolului, o văd pentru prima oară întruchipată desăvârşit într-un om. Umilinţa adevărată faţă de Dumnezeu face să răsară, ca un miez de nufăr, din fiinţa chinuită a Papei, un ameţitor respect pentru fiecare fiinţă omenească dintre sutele de mii aflate în faţa sa. Simţeai cu toate băierile inimii că ultima brumă de vlagă rămasă ar fi cheltuit-o ca să stea de vorbă cu oricare din mulţime, aşa cum a stat de vorbă până şi cu Ali Agca, cel ce încercase să-l omoare. Acest Papă ştie ce înseamnă suferiţa umană şi l-a privit pe Satana în ochi. Ştie cum poate schilodi comunismul sufletele şi trupurile şi nu-i dispreţuieşte pe cei mutilaţi de Diavol. Rostirea în limba română a rugăciunilor şi adresărilor sale către poporul român, pentru care s-a pregătit 18 uriaşe zile din timpul cât Domnul va mai întârzia să-l cheme la Sine, mi s-a părut un fel de Golgotă pe care şi-a orânduit-o pentru a ridica sufletele românilor cu puţina suflare care i-a mai rămas.

Fragment din Lumina Occidentului de Cristian Tudor Popescu, text integral apărut în Gândul.