sâmbătă, 14 mai 2011

Arome


Artă în curbe - furtișag foto comis de C.S.
„când, deodată, mintea i se tulbură de întrebarea dacă închipuirea aceea se năștea dintr-o putere necunoscută a gândului sau ea doar încuia în niște tipare străine o amintire din propria-i copilărie...” (Th. Mann - Muntele vrăjit)

***
Existența ca reproș: trăiesc ca să te arăt cu degetul. Supraviețuiesc pentru ca tu să nu poți uita.

E aproape opt, geamul e deschis, glasuri de copii țipând orice răsună a mare, a scaldă. Seara bemolează sunetele.

Sfârșit de săptămână, acasă. Patul mare, moale. Biblioteca plină, a mea!, aroma cărților. Le apuc de cotor, le scot de (și le reașez) pe rafturi, ca și când aș da să le citesc pe toate acum, deodată!

Cum am redeprins eu cititul nesățios, se cam fac 4 ani!
***
La mall, cu pantalonul strangulând piciorul. Fundul te dă de gol. Machiaj agresiv, linii, încondeieri, cozi la colțul ochiului - coada ochiului întoarsă din condei; ochiade. Coadă la toaletă, unde stau cu bagajul în mână, stingher. O lume a totalei lipse de umilință. Umilii, câți mai sunt, se târăsc pe lângă pereți, cât mai discret, terni, foarte îmbrăcați, cu pungi multe în brațe. Îi recunoaștem.

Oamenii, în haită, se recunosc după teniși. Călcâiele mai rezistente suportă teniși cu talpă subțire, balerini, dar ce sacrificii nu fac călcâiele de dragul modei și-al aparenței supleții mult râvnite? Ochii la albul tălpii tenișilor. Fluierul piciorului persiflând obraznic fluierele picioarelor ce trec. Orice veșmânt e strâmt, pânza crește odată cu trupul, din trup. De aceea, trupurile par dezvelite. Pantaloni mulați leneș, désobligeant, pe funduri adormite. Pantalonii conștienți de ei înșiși.
***
Mână-mă înspre-un ungher oarecare al trupului tău, știind că nu voi ezita să-l topesc sub sărut. Călcâie, falange, poduri de palme, munți venusieni, coline sânuoase, pâlcuri pubiene. Pavilioane umbroase de urechi labirintice - mă târăsc ca un melc înlăuntrul lor. Strâmtori ambuscate în strânsoarea lentă a coapselor. Soldați nevăzuți toarnă de sus, în loc de smoală, licori nestăvilite cu parfum de dorință. Mă înec și mor fericit, sucurile îmi lunecă vâscos din gură înapoi pe bărbie și nu mai știu dacă-s ale mele sau ale...

2 comentarii:

Hiacint spunea...

”O lume a totalei lipse de umilință. ” Înseamnă că a venit vara, explozia asta luxuriantă asta-mi spune.

Cristian SÎRB spunea...

Da, se pare.