marți, 4 august 2009

Lectura în autobuz

Mă înduioşează la lacrimi felul în care câţiva „inimoşi locuitori" de seamă ai Bucureştiului (Bucureştilor, puţin îmi pasă cum le place să şi-l scrie), ceva mai „umblați", încearcă să-i menţină măcar spoiala de pitic Paris, încearcă să se amăgească, cum ar veni, că locuiesc într-o metropolă mustind de cultură, plecând din multele academii (inclusiv Caţavencu) până-n inima pământului, în metro. Numai aşa îmi explic cum poate încă face vâlvă expirata, mucegăita, populista, neinteresanta întrebare: CUM CITIŢI? - strămutată acum în presă. O întrebare de-o ipocrizie fără seamăn, care a înconjurat blogosfera până la vertijul general. Nu cred că au fost mulţi bloggeri care să nu o fi preluat sub sinistra formă a „lepşei" naive. Unii, cu „mii de intrări" pe site, şi-au făcut şi fotografii-material didactic, în timp ce „citeau” demonstrativ-educativ în underground-ul bucureştean - prostia poate lua forme nebănuite. Şi atunci să mi te miri de răspunsurile năstruşnice din sferă?...

Nu te miri. Pentru că - dacă mai există vreun ins care nu e la curent - nu se mai citeşte în birou, izolat, temeinic, cu creionul în mână; nu mai citeşte nimeni, Doamne fereşte!, şezând pe toaletă (am stabilit deja că ţoapele literare nu cunosc excreţia); s-a cam terminat cu lectura la orizontală, în pat sau în fotoliu. Acum citim în autobuz. Dar nu neapărat pentru că avem un drum de făcut, între Eroilor şi Cişmigiu. Au contraire, pare-se că alegem să ne deplasăm cu autobuzul ca să citim! - de parcă cine ştie ce rute lungi sunt în capitala noastră, 85-ul şi Proust merg de minune laolaltă, nici nu trebuie să mai schimbi troleul sau metroul, iar bravii noştri lectori trăiesc toţi pe la periferie, mda, timp berechet pentru „lectura profundă" a doamnei S. Popescu... Este vorba, în realitate, tot de un sport, cam ca rafting-ul, surfing-ul sau şofatul de weekend pe DN1.

Uite, de pildă, doamna Simona Popescu a ajuns la anii şi la experienţa la care nu mai găseşte de cuviinţă să citească o carte pagină cu pagină, la ce bun? Vine o vreme când poţi sări fără mustrări de conştiinţă filele, ştii tu mai bine cum devine treaba cu lectura. Dacă ai poftă, începi direct cu finalul şi ai rezolvat, faci o recenzie de toată frumuseţea. Iar intriga, înaintea studenţilor, o prezinţi fabulând, vii tu cu ceva („Îmi plac romanele pe care nu trebuie să le citeşti pagină cu pagină, ca un elev cuminte").

Nicolae Manolescu îl citează pe Roland Barthes: „E o declaraţie celebră a lui Roland Barthes, care spunea că întotdeauna când citim sărim anumite pasaje. Partea bună este că atunci când recitim nu le sărim pe aceleaşi“. Raluca Ion, autoarea compilaţiei jurnalistice din mărturisiri ale unor faimoşi ai literelor româneşti, publicată în http://www.cotidianul.ro/search/cum_citesc_scriitorii, lasă să treacă la tipar, în două locuri, numele lui Barthes în forma sfertodoctă: Roland Barth (am ziarul pe hârtie! pentru necredincioşi, deşi online e deja corectat, littera scripta manet).

Cel mai drag răspuns mi-a fost cel al lui Mircea Cărtărescu: „Cărţile cele mai bune sunt cele care nu se pot povesti. Din punct de vedere estetic, o carte care are un subiect, clar, precis, pe mine mă cam pierde, subiectul este mintea celui care a scris cartea." Întru totul de acord. Mai puţin acord cu partea în care se confesa că maltratează cărţile, le şifonează, le ferfeniţează. Bad old boy!

Îi invidiez sincer pe cei care pot abandona o carte fără remuşcări. Eu am remuşcări şi când trebuie să mă desprind de cele slabe, asta făcând din mine, probabil, un cititor obsesiv, dezvăluindu-mi cine ştie ce metehne, neîmpăcări cu mine însumi.

Atât M. Cărtărescu cât şi Alex. Leo Şerban pretind că au învăţat cum să se oprească din citit atunci când cartea nu le răsună nicicum în suflet. Sau când pornesc de la convingerea că marile opere ale modernităţii nu au sfârşit. „Marile cărţi ale modernităţii nici nu trebuie terminate, pentru că de fapt nici ele nu sunt terminate.“ Iar alș citeşte, finalement, în izolare! Nu îmbrăţişează, din fericire, lectura exhibiţionistă: „nu pot nici să citesc, nici să scriu cu multă lume în jur" - iară mie îmi pare absolut normal. Din păcate, pentru mulţi semeni, gesticulaţia este mai însemnată decât fondul.

21 de comentarii:

Food For Depression spunea...

Incisiv dar drept, gasesc eu :)

Rareș spunea...

Începutul m-a uns pe suflet: iluzia trăirii. Apoi, m-a uns pe suflet răspunsul tău: neîmpăcarea.

Blanaru Adrian spunea...

nu pot citi in drum ... prefer sa privesc pe geam...sa-l ascult pe julio iglesias si sa ma bucur de viata...

anyway...fine articolu

elena spunea...

mi se pare un rationament de babeta care se plange ca fetele nu se mai imbraca cuviincios, ca pe vremea ei.

nu are nimeni pretentia ca cititul in autobuz e o lectura temeinica. la fel cum nu toate cartile se preteaza la o lectura temeinica. hai sa nu ridicam Cartea pe un piedestal si sa ne inchinam la ea, orice forma ar lua. sunt carti de autobuz si sunt carti de stat la birou cu creionul in mana.

in plus, in loc sa ii desconsideram pe cititorii de autobuz, poate ar fi bine sa ne dam seama ca romania are nevoie sa citeasca, in primul rand. mai intai sa citeasca (si aici - in unele limite, de care sper ca se ocupa editurile - nu prea conteaza ce si unde) si abia apoi sa se rafineze.

de altfel, postul mi se pare al unuia care, ajuns bogat si mancand astfel doar pateu de potarniche, vorbeste dezgustat de cei mai saraci, care mananca inca parizer. unde-i mai mare ipocrizia?

Hiacint spunea...

Eu cred că dimpotrivă: răspunsurile literarilor indicaţi seamănă cu încercarea bogaţilor de-a mînca parizer, doar-doar cititorii i-or simţi că-s de-ai lor şi îi vor învălui în simpatie. E un fel de exhibiţionism care mie nu-mi place. Cum citiţi? În linişte şi neînsoţit de publicul avid - nu a răspuns nici unul aşa...

cristians. spunea...

Mulţumesc tuturor. Şi celor care nu m-au înţeles. Mă simt acum o babeta sexy.

Ba, Elena, trebuie să te contrazic: are d-na Simona Popescu impresia că citeşte profund între două staţii, citeşte articolul din Cotidianul.

"România are nevoie să citească" este o lozincă populist-protevistă care nu mă prinde deloc...Nu cred că există o acţiune "de rafinare" în sine, de genul: de azi înainte tre' să mă rafinez. Rafinamentul se obţine prin neînchipuite moduri. Unul poate fi şi lectura. Dar nu-i musai ca rândurile citite să "se prindă" de toată lumea. Unii citesc ca să fie văzuţi sau ştiuţi că citesc. Lectura de calitate este un gest/act privat şi acolo, în intimitate, ar cam trebui să rămână.

Nu văd nici un semn de 'sărăcie' în alegerea celor care citesc agăţaţi de bară sau de sânul vecinei de bus. Ce-i cu pioşenia asta?

Şi mie îmi place să privesc pe geam, să privesc oamenii sau să sper că trece cât mai repede timpul petrecut în căldura, mirosurile, aglomeraţia din mijloacele de transport în comun.

elena spunea...

nu ne-am inteles in doua privinte.

prima, cu parizeru: fatuca aia de 19 ani mai bine sa citeasca atarnata de bara din autobuz decat sa nu citeasca. si mai bine sa citeasca coelio decat libertatea. iar peste cateva generatii, poate, nepoata-sa o sa citeasca temeinic, cum proorociti voi, intelectualii. la rafinarea asta ma refeream.

a doua: cititu cu creionul in mana nu-i pentru toata lumea. deci de ce ne asteptam sa auzim raspunsul asta? sau de ce ne mira cand nu-l auzim?

cristians. spunea...

Foarte bine.

Alexandru spunea...

@Cristian Sirb:

Mi se pare ca sinteti foarte nedrept cu Simona Popescu. Autoarea "Exuviilor" spune ca ii plac cartile care nu presupun o lectura clasica, lineara - si da drept pilda Rayuela -, pentru ca 'actiunea' cartii e mai putin importanta decit 'gindirea' autorului. Si se mai refera la cartile mari care pot fi recitite la nesfirsit (Musil, Proust, Cortazar), deschizindu-le la intimplare, ca si cind ar fi niste carti de poeme. Nu e foarte diferit de ce spune Mircea Cartarescu despre 'poezia' din carti, mai importanta decit 'subiectul' lor.

Iata de ce, sa-mi fie cu iertare, consideratiile dvs. - "Uite, de pildă, doamna Simona Popescu a ajuns la anii şi la experienţa la care nu mai găseşte de cuviinţă să citească o carte pagină cu pagină, la ce bun? Vine o vreme când poţi sări fără mustrări de conştiinţă filele..." - mi se par foarte nedrepte, iar ironiile din paragraful cu cititul in autobuz ("lectura profunda a doamnei S. Popescu") - de-a dreptul necuviincioase.

als spunea...

@ hiacint: de ce spuneti: 'nu a raspuns nici unul asa'?! eu ASA am raspuns - iar dl sirb a si mentionat ac lucru in postare!

probl cu aceste 'materiale' cu marturisiri care ti se iau la telefon, intre 2 treburi, in timp ce tu esti cu mintea in alta parte, este k nu sint/pot fi prea riguroase... unele lucruri le spui k un 'aside' ad usum jurnalistului respectiv (cum a fost, in cazul meu, aia cu 'proust are o fraza stufoasa'... mi-a venit sa intru in pamint de rusine k a aparut, pare scoasa din betisier-ul lui flaubert! - or, eu nu faceam decit sa-i explic celei care ma intreba DE CE proust se citeste mai incet, ca un plonjeu subacvatic in care, din cind in cind, scoti capul sa mai iei aer).

in ce ma priveste, cititul nu poate fi DECIT un act intim, nu atit 'ascuns', cit protejat de privirile celorlalti... nu spun k toata lumea trebuie sa gindeasca/faca la fel; dar eu, pur si simplu, nu pot sa ma concentrez cind citesc in public. decit ziare/reviste

cristians. spunea...

Câtă necuviinţă pe blogurile astea, nu-i aşa?! Tinerii din ziua de azi şi lipsa de respect pentru valorile autohtone! Mă mir că de data asta nu aţi "sperat că am glumit".

În troleele patriei, acolo are loc adevărata 'efervescenţă' culturală (vezi lectura profundă a lui Proust între 2 staţii) şi tot acolo ni se ţin lecţiile zilnice de bună cuviinţă de la care eu lipsesc sistematic.

În rest: Pardonnez moi, mon père, car j’ai péché au lieu de nager! Pot spune 15 Ave Maria?

cristians. spunea...

Lectura din (hah, cu "din" ăsta parcă insinuez şi eu că l-aş citi pe sărite, ca...) Proust chiar este similară unui plonjeu subacvatic. Nu prea ai cale de mijloc, nu poţi trişa citindu-l.

Doar că unii/unele nu ezită să-l ia în mână, să-l plimbe în poşetă prin autobuz, dechizându-l la o pagină sau alta (nu importă, nu-i aşa?), ca mai apoi să se repeadă pe primul blog sau în primul ziar ca să menţioneze emfatic că "îl citesc pe Proust".

Dacă materialul pentru articol a fost adunat prin convorbiri telefonice, nu mă mir de ce d-şoara Raluca a scris, după dictare, "Barth"...

elena spunea...

intre astia de (se lauda pe bloguri ca) citesc in autobuz si voi care va laudati ca pentru voi cititul e sacru, cere intimitate, etc, cine-i mai exibitionist?

Hiacint spunea...

@als: aveti dreptate, m-am grabit un pic. Oricum erati exceptia. Nu stiam de cererile prin telefon, dar da, probabil ca e-mailul ia prea mult, plus ca are omul timp sa se gindeasca, sa isi verifice scrisul (mai de efect este sa fie surprins)

cristians. spunea...

Nu ne "lăudăm" că cititul e sacru. Şi da, pentru mine cam este, nu văd unde e ruşinea...

Ni se pare mai normal, poate, să citim acasă sau măcar în tren, unde drumul ţine ceva mai mult. A pleda pentru intimitate nu poate fi...exhibiţionism, Elena.

A fi exhibiţionist înseamnă a simţi irepresibila nevoie a te expune în public cu lucruri care - moral, legal, etc - ţin de intimitate. Nu zic prin asta că ar fi imoral să ne purtăm lecturile în public. Ce încerc eu să afirm aici e că am ferma convingere că cititul în condiţiile enumerate mai sus (bus, mirosuri, izbituri, înghesuială, căldură) nu este de cea mai mare calitate.

Dar da, poţi citi în trolee pe G.Simenon sau pe Diehl, St. King, prolifici din ăştia.

Dar tu poţi continua să citeşti orice vrei, unde vrei. Nu ai nevoie de acordul meu. NU?

Alexandru spunea...

@Cristian Sirb: În loc de 15 Ave Maria, mi-ar plăcea să spuneţi că vă pare rău pentru acele afirmaţii.

Da, mie mi se pare o necuviinţă să deformezi grav spusele cuiva - aşa cum faceţi dvs. cu declaraţia Simonei Popescu (nici referinţa la ”Şotron” nu v-a împiedicat). Şi să le interpretaţi cu atîta rea voinţă - scriitoarea ar practica o lectură superficială, ”fără mustrări de conştiinţă”. Nu înţeleg de ce uitaţi că a scris atîtea cărţi care o recomandă cel puţin drept o bună şi sofisticată cititoare. Şi de ce ajungeţi chiar să insinuaţi că ar fi lipsită de profesionalism academic: ”Iar intriga, înaintea studenţilor, o prezinţi fabulând, vii tu cu ceva.” (?!)

Aţi citit articole de-ale Simonei Popescu - sînt strînse în volumul ”Volubilis”? (nu vreau să vă verific lecturile, vă rog să nu mă înţelegeţi greşit). Cred că v-ar plăcea să le descoperiţi - multe din ele pledeaza pentru acea lectură ”profundă” şi esenţial intimă: lectura ca scufundare în gîndirea unui autor (scrisul e o formă de gîndire, nu-i aşa?). Eseurile despre Gellu Naum sînt rodul unei astfel de lecturi. Ar fi păcat să nu le citiţi.

elena spunea...

ofofof. e exibitionism (aceeasi laudarosenie a celor care se afisaza cu cartile in autobuz) si cand spui "pentru mine cititul e sacru". doar ca o faci sa te auda/vada alta lume.

din punctul asta de vedere nu e nici o diferenta intre cei care citesc in troleu si tine: cu totii incercati sa va dovediti gradul de cultura. chiar daca ele difera.

cristians. spunea...

Apreciez recomandările. Nu pun sub îndoială opera doamnei Popescu. Acum, că ne împărtăşi dl ALŞ că li s-au cerut părerile telefonic, la repezeală, am îndoieli şi eu.

cristians. spunea...

Elena, deja o iei pe arătură. Cred că am suportat cu răbdare destule deja, începând cu 'babetă' până la 'exhibiţionism'.

Eu am spus că "e sacru" cititul pentru că m-ai întrebat TU, pentru că ai presupus TU că mi-ar fi sacru. Altfel, nu scriu asta nicăieri. Scopul meu NU a fost să arăt CE citesc, cât de mult, câţi metri, etc, ci să-mi exprim aici nişte reţineri faţă de cei care...etc. Restul poate fi citit mai sus. E penibil să mai repet. Doar-doar pricepi astăzi! Uită-te şi tu, cei mai mulţi au priceput.

Eu nu ies nici pe uliţă, nici pe blog cu toate cărţile citite. Nu ţin să mă ştie toată lumea ce lector fervent sunt. Recomand cînd şi cînd cîte o carte care m-a răvăşit. Fii sigură că fiecare e citită la mine acasă. Mi se pare că fac un bine recomandând.

E ceva mai însorită vremea la tine acum?

elena spunea...

adica tu vrei sa imi spui ca atunci cand zici "e nasol sa citesti in autobuz pentru ca..." nu exista un mesaj subinteles, si anume: "cum fac eu e bine, frumos, inalt"?

pentru ca daca e asa, eu ma retrag :)

cristians. spunea...

Nu te retrage. :) Abia a devenit palpitant.