Nu am o mare poveste în ce îl priveşte pe Mihail Sebastian, nu a fost unul dintre autorii mei (prejudecata prea soft, prea sentimental persistă). Am citit Jurnalul 1935-1944 ca să scriu recenzia asta - o fi meschin să citeşti o carte ca să scrii despre ea, îmi asum. Am mers la bibliotecă în fiecare zi vreme de o săptămînă, cam aşa. Abia mă mutasem în oraşul ăsta, toate lucrurile-mi stăteau în cutii, iar internetul era luat cu ora într-o sală întunecoasă, lîngă puşti care se dădeau mari pe chat rooms sau în jocuri (îmi închipui eu). Jurnalul m-a captivat, deşi trebuie să recunosc că printre paginile cu amoruri am trecut cu greu. În plus, am avut tot timpul senzaţia că sunt indiscretă, scotocind prin caietele cuiva care a vrut să se vadă din el numai anumite aspecte (cum vrem toţi, de altfel). A, iar veşnicul Europa FM, care se auzea în sala bibliotecii şi zumzăia că totuşi nu suntem la finele anilor 30, nu şi nu, mi-a stricat coborîrea în istorie.
Cu riscul de a-i oripila pe admiratorii pătimaşi: chiar şi după citirea Jurnalului, Sebastian înseamnă pentru mine un personaj absent, ambiguu, cineva care ar fi putut fi.
Cu riscul de a-i oripila pe admiratorii pătimaşi: chiar şi după citirea Jurnalului, Sebastian înseamnă pentru mine un personaj absent, ambiguu, cineva care ar fi putut fi.
4 comentarii:
:) ar trebui, poate, să-i mulţumesc şi lui Dragoş că mi-a dat prilejul să mă bucur de această tandră povestioară din copilăria relaţiei tale cu Iaşiul.
La rându-mi, despre M. Sebastian voi scrie câteva rânduri abia după ce îl voi citi. Până atunci, m-am pronunţat deja, fără multă îngăduinţă, cu privire la ciudăţenia acelei scurte rătăciri ideologice (să nu zic deviaţiune de dreapta) a interbelicului nostru.
io zic sa vii sa-l citesti la noi pe terasa (il avem aici... poate vrei sa-l citesti in germana?...)
! :)
Cristian, tot în copilăria acestei relaţii mă aflu (încă mai am iluzii, cum ar veni)
Vio, eu cred că oricine ar veni la voi pe terasă ar vrea mai bine să stea de vorbă cu tine decît să îl citească pe Sebastian :)
Mulţumesc de invitaţie. Poate vă treziţi cu mine la uşă.
În germană, cred că sună mai bine articolele lui prolegionare. :)
Trimiteți un comentariu