Evreul nazist sau...

 "Aleg să cred că această greşeală a tinereţii lui îl face şi mai uman."

Textul acesta nu este (încă) un come back propriu-zis, dar m-a împins Necuratul să citesc încă o smiorcăială muierească de-a d-lui Mircea Cărtărescu în SENATUL EVZ: Tristeţea Sebastian. Şi, în urma lecturii producţiei "jurnalistului" Cărtărescu, nu pot accepta să sufăr de inimă rea, abţinându-mă să scriu numai pentru că aşa am juruit duminica trecută, iaca! Încă o dată, editorialistul* nu pare a discerne cauzele, motivaţia de vârtejul "disputei"... Cu osebirea că M.C. scrie despre...morţi, recte: Mihail Sebastian. Numai de bine, fireşte.

Da, această madame manquée care este dl. Cărtărescu se declară profund mâhnit(ă) de "disputa" stârnită în presa românească cu privire la extremismul de dreapta din studenţie al lui Sebastian, cultivat sub înrâurirea acestui Goebbels de tinichea al României, Nae Ionescu.

Cărtărescu "crede" cu toată sinceritatea sa naivă de mare scriitor că "oamenii-şi pot reveni din greşeli şi le pot uneori chiar răscumpăra." Mai rămâne de stabilit cum va proceda răposatul Sebastian pentru a-şi "răscumpăra" derapajul hilar (evreu nazist!), de o autohtonitate genuină, din tinereţe. Pentru că nu-l prea scuză nici talentul său, nici faima sa de "amator de concerte" (pentru M.C., acesta pare fi un argument pentru circumstanţele atenuante bune de acordat lui M. Sebastian), nici chiar evreitatea sa mai târziu prigonită. Iar la fraza asta o să râd mai încolo, dacă îmi voi reveni din şoc: "Aleg să cred că această greşeală a tinereţii lui îl face şi mai uman." La fel şi pe Rudolf Hess, dezertarea lui nebună în prizonieratul promiţător al inamicului l-a denazificat, pesemne. Nu spun să-i ştergem pe toţi colaboraţioniştii şi turnătorii din Istoria literaturii române, Doamne feri! Ci spun să nu tabuizăm, să nu-i tratăm cu o altă măsură pe cei mai slabi de îngerul ideologic sau al caracterului dintre oamenii de litere...

Asupra nătângului aceluia de R. Mazăre s-au năpustit cu elan exagerat (demn de un popor mai civilizat) toţi inteligenţii şi ziariştii "subţiri" ai patriei, indignându-se ipocrit-conformist: "se răsucesc victimele Holocaustului în mormânt". Deşi primarele de pe litoral, probabil, habar nu are de vreo ideologie, el a purtat la acea paradă de modă o uniformă a Wehrmacht-ului de struţ ce e, dar şi pentru că se află încă la vârsta intelectuală a filmelor de război făcute de Sergiu Nicolaescu. Pe M. Sebastian, însă - mare meloman interbelic, iubeţ nefericit de femei fatale, evreu şi, scurtă vreme, filonazist - îl iertăm mai cu uşurinţă, nu-i aşa?!

Îi reamintesc, inutil, lui M. Cărtărescu adevărul următor: nu dezbaterea sau acuzele din presă trebuie să-l determine pe dumnealui să-şi pună (sau nu) în reanaliză obiectul admiraţiei, ci chiar faptele (adică, articolele) lui Sebastian, ele însele, nimic altceva. Nu textele fierbinţi din media de la noi "aruncă umbra" asupra integrităţii morale a celui care, de mulţi detractori ai lui Cioran, Eliade et comp, era văzut aproape ca un înger neprihănit. Iară nu vedem pădurea de copaci, am impresia! Deci, smiorcăieli!
_____________
*(precum dl. H-R. Patapievici în recentul şi nesuferitul său comentariu din EVZ, în care afirmă aşa: orice critic al lui T. Băsescu constituie un "caz clinic" - este foarte sigur pe precizia şi moralitatea diagnosticului său dl. "dr. psiholog" Horia-Roman...; altă "idee" a lui HRP este aceea că nu dl. Băsescu are vreo problemă, ci doar, şi mai ales, cei care se referă în mod critic la el)