vineri, 14 august 2009

Evreul nazist sau...

 "Aleg să cred că această greşeală a tinereţii lui îl face şi mai uman."

Textul acesta nu este (încă) un come back propriu-zis, dar m-a împins Necuratul să citesc încă o smiorcăială muierească de-a d-lui Mircea Cărtărescu în SENATUL EVZ: Tristeţea Sebastian. Şi, în urma lecturii producţiei "jurnalistului" Cărtărescu, nu pot accepta să sufăr de inimă rea, abţinându-mă să scriu numai pentru că aşa am juruit duminica trecută, iaca! Încă o dată, editorialistul* nu pare a discerne cauzele, motivaţia de vârtejul "disputei"... Cu osebirea că M.C. scrie despre...morţi, recte: Mihail Sebastian. Numai de bine, fireşte.

Da, această madame manquée care este dl. Cărtărescu se declară profund mâhnit(ă) de "disputa" stârnită în presa românească cu privire la extremismul de dreapta din studenţie al lui Sebastian, cultivat sub înrâurirea acestui Goebbels de tinichea al României, Nae Ionescu.

Cărtărescu "crede" cu toată sinceritatea sa naivă de mare scriitor că "oamenii-şi pot reveni din greşeli şi le pot uneori chiar răscumpăra." Mai rămâne de stabilit cum va proceda răposatul Sebastian pentru a-şi "răscumpăra" derapajul hilar (evreu nazist!), de o autohtonitate genuină, din tinereţe. Pentru că nu-l prea scuză nici talentul său, nici faima sa de "amator de concerte" (pentru M.C., acesta pare fi un argument pentru circumstanţele atenuante bune de acordat lui M. Sebastian), nici chiar evreitatea sa mai târziu prigonită. Iar la fraza asta o să râd mai încolo, dacă îmi voi reveni din şoc: "Aleg să cred că această greşeală a tinereţii lui îl face şi mai uman." La fel şi pe Rudolf Hess, dezertarea lui nebună în prizonieratul promiţător al inamicului l-a denazificat, pesemne. Nu spun să-i ştergem pe toţi colaboraţioniştii şi turnătorii din Istoria literaturii române, Doamne feri! Ci spun să nu tabuizăm, să nu-i tratăm cu o altă măsură pe cei mai slabi de îngerul ideologic sau al caracterului dintre oamenii de litere...

Asupra nătângului aceluia de R. Mazăre s-au năpustit cu elan exagerat (demn de un popor mai civilizat) toţi inteligenţii şi ziariştii "subţiri" ai patriei, indignându-se ipocrit-conformist: "se răsucesc victimele Holocaustului în mormânt". Deşi primarele de pe litoral, probabil, habar nu are de vreo ideologie, el a purtat la acea paradă de modă o uniformă a Wehrmacht-ului de struţ ce e, dar şi pentru că se află încă la vârsta intelectuală a filmelor de război făcute de Sergiu Nicolaescu. Pe M. Sebastian, însă - mare meloman interbelic, iubeţ nefericit de femei fatale, evreu şi, scurtă vreme, filonazist - îl iertăm mai cu uşurinţă, nu-i aşa?!

Îi reamintesc, inutil, lui M. Cărtărescu adevărul următor: nu dezbaterea sau acuzele din presă trebuie să-l determine pe dumnealui să-şi pună (sau nu) în reanaliză obiectul admiraţiei, ci chiar faptele (adică, articolele) lui Sebastian, ele însele, nimic altceva. Nu textele fierbinţi din media de la noi "aruncă umbra" asupra integrităţii morale a celui care, de mulţi detractori ai lui Cioran, Eliade et comp, era văzut aproape ca un înger neprihănit. Iară nu vedem pădurea de copaci, am impresia! Deci, smiorcăieli!
_____________
*(precum dl. H-R. Patapievici în recentul şi nesuferitul său comentariu din EVZ, în care afirmă aşa: orice critic al lui T. Băsescu constituie un "caz clinic" - este foarte sigur pe precizia şi moralitatea diagnosticului său dl. "dr. psiholog" Horia-Roman...; altă "idee" a lui HRP este aceea că nu dl. Băsescu are vreo problemă, ci doar, şi mai ales, cei care se referă în mod critic la el)

4 comentarii:

Alexandru spunea...

D-le Cristian Sîrb, cred că directeţea dvs. mă autorizează să fiu şi eu la fel de direct:

Nu vi se pare că faceţi o confuzie gravă între mojicie şi spirit critic sau spirit polemic sau mai ştiu eu cu ce o confundaţi?

Mă refer la ”smiorcăială muierească”, ”madame manquée”, mostre de mojicie verde şi virilă. Pur şi simplu, nu înteleg de ce alegeţi să vă arătaţi dezacordul în registrul ăsta.

Nu mai recunosc blogul masa_pustie, păcat.

cristians. spunea...

Alexandru, nu sunt curios de repetatele şi deosebit de plicticoasele dv - dacă nu-s enervante - lecţii de rectitudine şi morală de blog, nici de teoria echilibrului ipocrit, cu care aţi mai fost ”admirat” şi suportat în suficiente rânduri pe acest site.

Nu recunoaşteţi ”masa_pustie”? Cred că asta vă exclude de la sine dintre bine poftiţii blogului. Mergeţi şi smiorcăiţi-vă în altă parte, la altă masă. Nu ne interesează cântecul dv. Şi, vă mai rog, nu începeţi să ne scrieţi pe adresele de mail cu jalbe şi pricini...

Dacă aşteptaţi articolaşe insipide, ”echilibrate”, drepte, livreşti până la tuse sau doar ”poeme de sâmbătă” lălăite, dezacordate, ei bine, nu aţi nimerit potrivit. Căutaţi-le la cei din blogroll-ul dv, în Suplimentul de cultură, în cimitirul Montparnasse sau aiurea. Sper că a fost ultima dv vizită ”activă” aici, pentru că de multă vreme NU sunteţi dezirabil la noi. Nici indispensabil.

Credeţi-mă, aceste texte ale mele apar cu deplinul acord al proprietarei mesei_pustii. Epoca chat-ului tolerant-adormitor a trecut demult, la fel şi ceaiurile cenacliste de la ora 5, deci nu vă mai lamentaţi atâta cu ceapa în batistă, că veniţi aici de o bună vreme. Nu credeţi, văr rog, că Hiacint este undeva sechestrată şi eu îmi fac aici de cap, dacă asta insinuaţi.

dragoş c spunea...

ai scris misto despre mazare!

cat despre cartarescu si sebastian, ceeea ce trebuia sa fi un comentariu aici, s-a trasformat intr-un post de maine "la mine acasa". sper sa-l citesti - nu e asa de polemic, ca al tau:)

cristians. spunea...

Deh, nu toţi suntem atât de 'necuviincioşi' cu somităţile patriei. Nici nu e necesar să fie toată lumea aşa 'in to' polemică...

Am să te vizitez, că tot mă poftişi. Mulţumesc. :)