duminică, 16 martie 2008

Romania: search inside

În România interioară trăiesc ca-n Marele Babilon: amestec de limbi otrăvite, înjurături spirituale, politeţe obscenă. Oamenii care-şi plănuiesc vacanţele pentru următorii trei ani, copiii, întîlnirile, viitoarele amoruri stau împreună cu cei care aşteaptă (să se întîmple ceva, să vină un miracol, să ne fie mai bine).

Documentare din exterior

Aaa, ce oraş frumos e la dumneavoastră! Aveţi multe monumente, statui multe, tare frumos.
Dialog în tren între mamă şi fiică, venite dintr-o ţară caldă şi mai civilizată: -Strînge gunoaiele astea aşa. -Păi şi unde le arunc? -Pe geam, unde?!
Păi da, c-aşa-i la noi. (aşa cum? la noi cine?)
This is the only place where I felt like home.
Trăim într-o ţară unde nu se există să fie respect pentru oameni.

Documentare din interior

România arată ca singurul loc în care am senzaţia că pot: privi pe cineva drept în ochi, rîde, face glume proaste, ţine discursuri despre orice abstracţiune, pleca şi rămîne pe loc, că pot să nu mă liniştesc niciodată. E singurul loc în care am senzaţia că pot, în acelaşi timp, să exist şi să nu exist. Fireşte, România e aceea în care-mi pot spune impertinentul Depinde!

Leapşa cu sinapse - întrebarea de la Zaza sună aşa: Cum arată România voastră de dinăuntru?- merge mai departe la Cristian.

Un comentariu:

Cristian SÎRB spunea...

Aia dinlauntru e, de fapt, Franta...
Cealalta, daca mai e loc de una, este, clar, copilaria.