miercuri, 12 martie 2008

Gaze electorale euforizante

Traian Băsescu, privat fiind de Constituţie de puteri executive şi nedorind ca poporul admirator să remarce asta cu luciditate, s-a pus pe scris. Am mai pomenit eu cândva (şi nu doar eu) că avem un preşedinte editorialist. În lipsa unei foi, însă, în care să-şi publice liber opiniile şi să rămână, astfel, cum năzuieşte, mereu în centrul atenţiei, Traian Băsescu recurge la hârtiile cu antetul Administraţiei Prezidenţiale, care suportă multe şi nu necesită cine ştie ce cunoştinţe de tehnoredactare.

Adresantul principal este Guvernul, cu direcţia: primul ministru C. P. Tăriceanu. Cea mai recentă misivă prezidenţială se referă, cu o oarecare întârziere (timp în care mass-media s-a agitat mai mult decât autorităţile), la ilegalitatea taxei de primă înmatriculare, conform reglementărilor U.E. Ştiţi, când te opui aplicării unei taxe (altfel, stupidă), umbli mai mult la sentiment şi la emoţiile alegătorului. Nu mai stai să iei în considerare şi efectele financiare, bugetare, adverse ale opoziţiei tale. Ai, adică, o bună idee despre slăbiciunea românului mic şi mediu pentru automobil, cunoşti că o maşină străină în curte îl face pe român să uite şi de foame şi de noua sarcină a nevestii. Prin urmare, te opui. Nu ţin minte să fi avut, anul trecut, şi măsura de mărire a pensiilor acelaşi efect revoltător asupra d-lui Traian Băsescu. Păi, e un gest de sinucidere politică să te pui în calea unei indexări, în România. Nu contează cât de justificat ar fi veto-ul.

Continuare: Scrisoarea a n-a

4 comentarii:

Anonim spunea...

tin sa-ti aduc aminte ca traian basescu a prezentat un studiu referitor la marirea pensiilor si efectul asupra bugetului de stat. ba chiar i-a reprosat premierului ca n-a avut in vedere efectele acestei decizii.

cristians. spunea...

Heh, îmi amintesc şi speram să fie adus "studiul" în discuţie. Un reproş inofensiv, fără vehemenţa cu care înfiera "interesele", fără cruzimea verde cu care indică "trusturile" şi "mogulii de presă", cu care tot are de împărţit câte ceva de când e preşedinte. Păi nici nu putea fi vehement. Ce dracu, să-şi ridice pensionarii în cap, această armată electorală imbatabilă, care deîndată depune armele în faţa bunicului Iliescu?! Nu se face.

Preşedintele se răţoieşte la jurnalişti, în schimb. La toţi, cu toate că sunt atâţia care şi acum scriu exagerat-admirativ despre domnia sa. Nu conduci ţara cu reproşuri, dar când altceva nu-ţi rămâne de făcut...Musai să ieşi cumva în evidenţă. Iar poporul are un cult pentru legenda preşedintelui care "dacă ar şti el câte se întâmplă în ţară, dar nu-i spun lingăii sau nu-l lasă agenturili să facă"...

În zilele trecute a avut loc momentul în care m-am despărţit cu totul de guvernul Tăriceanu, dacă mai speram ceva de la acesta. Când am aflat că nu este de acord să se aplice uninominalul preşedinţilor de CJ din acest an, ci la următoarele alegeri. Asta, altele, plus mărirea deşănţată a cheltuielilor bugetare (pensii, etc) au fost prea mult pentru un radical dreptaci ca mine.

Anonim spunea...

tre sa recunosti ca macar unii dintre jurnalisti sunt platiti de oameni care s-au declarat deschis adversari ai presedintelui. si - ca sa vezi - toti care-s platiti de alde voiculescu, patriciu - TOTI , dar TOTI il vorbesc de rau pe domnul presedinte Basescu. Nimeni nu misca-n front!
cat despre pensionari , cred ca ai dreptate cand spui ca nu te poti opune cresterii pensiilor a catorva milioane de potentiali votanti ; si totusi basescu a tras semnalul de alarma, nu poate fi acuzat ca a tacut.

cristians. spunea...

Drept e că nu a tăcut. Dar nici obişnuitul scandal nu l-a mai comis.

Atrag şi eu atenţia, vorba aia, că e primejdios din punct de vedere al sănătăţii unei atitudini critice, să se creadă şi să se răsafirme că TOŢI cei care îl contestă pe T.B. sunt plătiţi. Exact asta zice şi el. Iar acesta e un semn de pierdere a simţului realităţii. De megalomanie. Să te crezi în afara oricărei greşeli.

Doamne iartă-mă, doar mai sunt destui care îi taxează neîndurător erorile fără a fi plătiţi să o facă. Nu avem noi norocul ăla: să fim binecuvântaţi cu un preşedinte inatacabil, impecabil. Şi acela, de preferinţă, REGE.