sâmbătă, 15 martie 2008

Frumuseţe de sămânţă. Et Dieu créa la faim

Nu, frumuseţea nu a pierit de pe această lume. O sprijin aici pe Hiacint, căutătoarea noastră neobosită de inscripţii oculte pe pereţi. Frumuseţea poate fi întâlnită, călătorind anonimă, până şi în trenurile intrajudeţene. De exemplu, în populara cursă Arad - Brad. Încercând o zicală truistă: umbli cu trenul, cunoşti oameni. Din seria atât de la îndemână pentru sărăcia imaginativă a „creative"-ilor români: te uiţi şi câştigi, priveşti şi vezi, mesteci şi respiri uşor, trăieşti, deci exişti...

Stăteam şi eu, timid-ipohondric, cu una bucată fesă aproape suspendată deasupra jegului banchetei susnumitului tren. Compartimentul se umple într-un ritm anume, care îi este probabil familiar, cu obişnuiţi de-ai „casei": navetişti, elevi de pripas, alte minorităţi conlocuitoare. Apare şi fata. Dă să treacă mai departe, dar îi recunoaşte pe doi dintre cei cu care împărţeam cuşca umblătoare. Hm, pardesiu roz cu alb, dungat, bine croit - cambrat, îi venea până puţin deasupra coapselor. Pullover alb pe dedesubt, cu un guler larg, ce ar fi putut dezveli umerii, la nevoie. Pantaloni de catifea maronii, raiaţi, asortaţi cu poşeta, tot din catifea, foarte şic-simplă, şi cu puzderia de floricele - baroc executate - de pe balerinii din picioare. Impecabilă!

Degetele mâinilor, a căror folosință în conversație și-n compunerea generală a posturii trăda pricepere și îngăduinţă - dimensiune medie, dar (trompe d'oeil) tărăgănate către lung de subţirimea lor nenoduroasă, de forma lor parcă rectangulară, cu pielea uscată, mulată măiastru pe falange. Două zgârieturi ample pe dosul palmei drepte plebeizau oarecum tot acest ansamblu graţios.

Faţa, făcută pentru surâs larg şi tristeţi mute, un oval desăvârşit, smeadă, cu trăsăturile ce însoţesc în numeroase dăţi acest tip de figură: pomeţi sensibil proeminenţi, fără excese însă, o buză inferioară de dimensiuni tantrice, un brâncuşianism în carne. Dimpreună cu cea de sus, mezina (mărinimoasă, când era să dezvăluie albul dinţilor), năşteau în chinuri, buzele cele două, un botic de fatal manechin şaizecist. Tâmple temperat mărginite, frunte înaltă, totul încoronat de părul strâns ferm în spic, la ceafă. Sprâncenele: lăsate să crească în voie, vădit nesperiate vreodată de pensetă, tocmai pentru că se târau leneş şi îndestulător de înguste către tâmple, urmând credincioase linia fină a arcadei. Genele periate maniac, mai că le puteai număra, dacă nu ar fi fluturat aşa tulbure asupra ochilor cafenii. Avea o dorinţă tâmpă, prinsă în privire. Vâscozitatea aceea greu focalizantă pe care cu greu o poţi despărţi dintre semnele prostiei, pentru a o strămuta între cele ale erotismului.

Când vecina ei de banchetă - cunoştinţă, pesemne - i-a întins punga cu seminţe de dovleac şi ea, cu aceleaşi gesturi molatece, princiare, nu a refuzat, ci a început degrabă să o crănţăne solemn pe prima, mi s-a întărit convingerea că visele sunt făcute ca să se destrame, chiar mai repede de miezul nopţii. Iar atunci când un sâmbure gata decojit i-a scăpat accidental pe bancheta deja descrisă, şi ea, la demoiselle, l-a luat cu maximă delicateţă şi l-a băgat în gură, am căutat o fisură, o gaură, un geam deschis pe undeva, ca să sar din tren.

15 comentarii:

delaskela spunea...

sincer, e genial tabloul, iar finalul e absolut fabulos, absolut remarcabil...

Cristian SÎRB spunea...

Sorin, în termenii aceştia onoranţi se poate vorbi despre Abisex. Tu te afli Acolo de ceva vreme, în sfera fabulos-remarcabilului.

ancussa spunea...

Un zambet bine croit, pe care il port de obicei cand ma uit la serialul Seinfeld, devenea tot mai vizibil pe masura ce parcurgeam textul.
Crunt indeed.

Hiacint spunea...

Eu cred că ai luat trenul greşit (deşi tabloul arată că totuşi a fost cel care trebuie)

Tiq spunea...

Arad-Brad e cursa tuturor posibilităţilor...

Cristian SÎRB spunea...

Ancussa, ma onorezi vraiment. You know me better.

Michelle, am gresit trenul...si tabloul, sunt tot mai convins.

Cristian SÎRB spunea...

Era: better and better.

ancussa spunea...

Asa am simtit, nu mi-s io de vina. :)
Mnoah..o nelamurire: am simtamantul ca am mai citit textul asta sau cel putin mi-ai povestit faza sau....Am I right sau sunt amintiri din alte vieti?
Tulai ce naspa-i fara diacritice... avem un comp tembel.

Cristian SÎRB spunea...

Din fericire, e doar o impresie de a ta. Daca l-ai fi citit cu adevarat (alt)undeva, nu putea fi decat la mine in caiete, altfel ma impusc pe loc.

Deci, amintiri din alte vieti...:))

ancussa spunea...

Hm, daca zici matale...inseamna ca am incurcat dosarele. :)

man spunea...

nelumescule Sirb, sa-mi dai te rog un mail cand vrei sa ma apuc de prefata (la Cuvant inainte si bibliografie poti sa o pui pe Hiacint).

ancussa spunea...

Hey, man, sa nu uiti sa te ocupi si de "prespate"! :)

Cristian SÎRB spunea...

Mon Dieu, mon Dieu! Faut pas exagérer, quand même. Vă îngădui a-mi scrie şi prefaţă şi prespate. Dar la ce?

Conductor Arad-Brad spunea...

Ori ti s-a urcat blogarela la cap ori in afara de urbanul in care triesti nu vezi nimic altceva frumos ori intr-o anumita masura o cam iei razna mascandu-ti aceasta "problema" in cuvinte mestesugite despre nimic important.In loc sa te uiti la fata aia simpla de la tara mai bine deschideai geamul si inspirai putin aer curat ca sigur ai nevoie.
Multi visatori exista pe lumea asta...sa staaai si sa privesti un om avnad sentimentul ca tu esti,vezi Doamne din alta lume..e patologic.Daca as da de tine prin tren apai afara te-as da.Eu sa fiu in locul acelei fete si sa fiu privita in tren apoi sa umpii netu cu mine te-as arde peste ochii de nu-i adevarat.
O intrebare de bun simt la care poti raspunde oricum dar adevarul tot acela este...te-ai "imbogatit" cu ceva belind fasolea la fata aia?Eu cred ca nu...Prea banal si neinteresant ce-ai scris aci.Dar te crezi superior,cult...nu-i asa?Extraterestru poate...Arad-Brad e o alta palneta pentru tine,toti suntem niste neevoluati nu?Ok,sper ca pe tine sa "te vada penseta" aluzie la observatia din reportaj.Iti recomand sa calatoresti mai des cu trenul..mai sunt cateva aspecte de pe linia noastra pe care se pare ca nu le-ai vazut...in fine.

Cristian SÎRB spunea...

Da, de fapt, cred că mă supărasem că nu mi-a întins şi mie punguţa cu seminţe. Poate aş fi văzut altfel lumea aceea feroviară. Zici tu ceva...hm. Nu ştiu, a trecut ceva timp de atunci.

Dar fata era realmente o frumuseţe şi nu mai era "simplă, de la ţară". Ci ferchezuită, de la oraş. Doar că la seminţe nu renunţase încă. Era deja un progres că-şi luase bilet pentru o cursă în care mai toţi circulă cu domnul naşu'.

Cele bune!