Prin noapte, prostii şi revolte

Să zicem că aş fi boemă, că merg numai pe vîrfuri sau că am un văl pe ochi, unul nici prea gros nici transparent, încît văd realitatea mai roz, mai pastelat, după caz. Am avut un fel de polemică ym pe o temă la modă, un dialog haotic, deloc lămuritor. Totuşi, închipuiţi-vă numai pentru cîteva minute că aţi fi ceea ce desemnăm ca "minoritar". Indiferent de criteriu. Ce s-ar întîmpla atunci? Vi s-ar schimba deodată viaţa? Aţi avea altă piele, alt corp, alte senzaţii? V-aţi trezi, poate, cu capul mai greu de dimineaţă, drumul spre serviciu ar fi mai lung? Poate vi s-ar ascuţi simţurile, poate aţi deveni intoleranţi, gata să atacaţi la orice remarcă vinovată sau inocentă, poate peste voi s-ar pune o a doua piele, groasă, bună să reziste la de toate. Dar cum ar fi apoi ca din excepţie să devii regulă, să faci regulile?

***
Într-un număr vechi din Lettre, scriitorii scriu despre cum au scris ei prima dată. Fermecător dosarul, şi ca document...şi ca feeling. Aşa îmi pierd după-amiezele, cu scribi, unii serioşi, alţii nostalgici, Cu The Future pe repeat şi nici nu ştiu cum naiba s-a făcut dimineaţă.