joi, 17 mai 2007

Doresc să aflu

Cine e Graham Swift? Să încep, de fapt, cu începutul. Lucrurile stau cam aşa: doamna B., pe care o cunoşteam drept "scorpia înfiorătoare penibilă şi care s-a născut să-ţi facă o zi din proastă în şi mai proastă" m-a văzut citind din The Invention of Solitude şi s-a apropiat. M-am dat vreo cinci cm mai încolo, mi-au crescut ţepi pe voce şi am aşteptat ce-i mai rău. "Pot să mă uit şi eu puţin?" vine mult-aşteptata replică ucigaşă. Parcă trebuia să sune altfel... Şi aşa, un pic jenată, fără să lase deoparte haina de afurisită, de exclusă care suferă, mi-a mărturisit pasiunea dumneaei pentru Graham Swift, similară cu a mea pentru Paul Auster. Facem schimb de cărţi? Facem. Aşa că mă uit acum la volumul ăsta- Last Orders se numeşte- îl răsfoiesc, caut pe google, mă aflu bucuroasă de un lucru nou. Primul paragraf sună cam aşa:

„It aint like your regular sort of day. Bernie pulls me a pint and puts it in front of me. He looks at me, puzzled, with his loose, doggy face but he can tell I don’t want no chit-chat. That’s why I’m here, five minutes after opening, for a little silent pow-wow with a pint glass. He can see the black tie, though it’s four days since the funeral. I hand him a fiver and he takes it to the till and brings back my change. He puts the coins, extra gently, eyeing on me, on the bar beside my pint."

Doamna B. are de asemenea o brăţară mov cu Reading is magic.

2 comentarii:

Anonim spunea...

recomand, mai ales, waterland - pamintul apelor, univers '97

promit sa recitesc si eu, odata si odata, last orders - ultima comanda, univers, '99 (si ca sa-mi aduc aminte ce-i cu vic)

au si postfata, spre deosebire de the light of day - lumina zilei, polirom '06.

vic

hiacint spunea...

Foarte fain, mulţumesc! Îţi poţi închipui că nu am lăsat cartea din mînă de la acel prim paragraf :)