duminică, 17 septembrie 2006

Prieten imaginar

Fiindcă am dormitat toată ziua, stau acum ca o bufniţă care n-are cu cine vorbi. O să fac şi eu cum am auzit în ultima vreme că se face: o să îmi găsesc un prieten imaginar. Mereu am auzit prin filme de prietenii secreţi din mintea puştilor, care îşi făceau apariţia în unul din episoade şi stricau tot farmecul. Şi îndeplineau cele mai fanteziste şi lacrimogene dorinţe. Săptămîna trecută am stat de vorbă cu o domnişoară care are un iubit imaginar. Încă nu s-a hotărît asupra numelui, dar vorbeşte despre el cu încăpăţînarea şi drăgălăşenia îndrăgostitei. Azi îl face înalt şi cu accent britanic, mîine e brunet şi are motocicletă, pe urmă se plimbă noaptea prin parc şi îi pune ei haina pe umeri, pe urmă e studios şi nu mai are motor, fiindcă e sportiv. E aşa de bine, fiindcă îl poate schimba după cum îi e placul, după capriciu sau întîmplare. Iubitului real trebuie să îi spui de cîteva ori să îşi mute şosetele din bucătărie, să îi faci patul, să îl asculţi cînd vrei de fapt să citeşti sau să faci baie.
Voi aveţi prieteni închipuiţi? Eu simt că îmi trebuie unul, numai aşa, să am cu cine sta de vorbă din cînd în cînd, la un ceai nocturn.

5 comentarii:

Barbu M spunea...

De avut, n-am. Încă. E nevoie totuşi, din acelaşi motiv: somnul meu ciudat îmi e un duşman cât se poate de real, şi ajung la 3 dimineaţa să citesc chestii precum ar fi blogul ăsta. :)
Totuşi (oarecum şi tu faci asta) mi-am găsit un „prieten” relativ real, dar aş zice că e crud. De ce? N-are suflet, în schimb are carcasă albastră! Go figure, cu asta-mi petrec eu nopţile refuzate patului.

hiacint spunea...

Pînă la urmă, am rămas cu Joop, un tip dintr-o carte, dar nici măcar nu l-am imaginat eu. Era acolo, de-a gata.

Caprioara spunea...

Iubitul meu imaginar de azi era real candva. Ne-am cunoscut, ne iubeam si acum suntem departe unul de celalalt. Ne-au despartit si de asta spun imaginar, pentru ca s-ar putea ca el sa nu mai stie ca exist...dar tot cu el vorbesc cand nu pot dormi, tot lui ii spun buna dimineata, tot el sta langa mine in banca de la facultate si ma ajuta sa invat, imi explica ce nu inteleg si sta cu capul pe genunchii mei cand citesc. Iar 'numele' cu care semnez comentariul imi este dat de el. Sunt caprioara lui...

Mihnea spunea...

Eu am ramas cu parfumul Joop!

hiacint spunea...

Niciodată nările mele nu au fost în preajma unui asemenea parfum. Să le consider nefericite?