sâmbătă, 23 septembrie 2006

Casus amori

Cum ziceam, fereastra mea dă spre o privelişte minunată: spatele unui bloc şi o bucăţică de stradă cu partea ei de maşini parcate una lîngă alta. În faţa maşinilor, doamna cu sacou şi poşetă se ceartă cu tînărul cu haină pe care scrie galben Fbi. Ea are părul scurt şi cercei mari, el e înalt şi are nasul ascuţit. Curiozitatea nu mă lasă şi mă uit la chipurile lor încăpăţînate, la mîinile încrucişate agresiv şi gesturile nervoase ale lui, plus felul în care ea îi întoarce spatele. Ea pleacă, el o opreşte. Îşi aprinde o ţigară, un biciclist trece pe lîngă, se uită atent, trei fete trec pe lîngă, se uită la fel de atent. Mie îmi vine să deschid geamul, ca să îi aud. Ce mai modă, să te cerţi pe uliţă, în văzul tuturor (da' ei de ce uită?) E şi un fel de şantaj, fă cum zic eu, sau strig mai tare, se adună toată lumea şi să vezi atunci spectacol. Dar dorinţa mea obscenă pentru spectacol şi bîrfă e nesatisfăcută, doamna îşi pune mîinile în şolduri, îl priveşte încruntată şi nu mai zice nimic. Fbi-ul pleacă, paşi mari, apăsaţi, mîinile în buzunar. Doamna se uită după el cu mîinile în şolduri. Şi eu care credeam că se vor pupa de împăcare...

În imagine e ceea ce nu a făcut ea ca să îl împace pe el.

4 comentarii:

poupee_rousse spunea...

si mie mi se intampla sa raman putin fixata pe o scena pe care o vad pe strada...uneori si mai putin...un zambet, o privire, o incruntare...e si asta un fel de evadare!

hiacint spunea...

Si eu am evedat citind episoadele melcului de aur, singurul gust metalic l-am avut din cauza punctelor de suspensie.Mi-a fost destul de greu să intru în ritmul tău, dar povestea îmi dă o stare: Îmi aminteşte cum nu sunt mereu o piatră...pietricică :)

poupee_rousse spunea...

ma bucur ca ti-a placut... sper ca si finalul sa fie pe gustul tau! :)

aglaja spunea...

Da, spectacolul strazii e uneori fascinant ... pt. cine are sensibilitatea sa-l descopere :-)

Iar priza de ironie e delicioasa ... si tabloul *hihi*

MEHR DAVON, bitte :-))