Mizantropia înnăscută mi se accentuase după nereușita repetată la facultate. În ciuda acestui fapt, îmi făcusem prieteni noi, ieșeam cu ei, îi căutam, mă căutau, îi converteam pe unii la muzica electronică. Dar temporar.
Dacă eram trezit din somnul de siestă din cauză că venise cutare, reflexul era să cer să i se spună că nu sunt acasă, în orice caz înjuram, bombăneam, eram tot boțit și cu o dispoziție criminală, dar reușeam să mă recompun întrucâtva până să mă înfățișez lor - mă așteptau „cuminți”, căzuți pe gânduri, în bucătărie sau în curte, fumând cu tata, care în mod sigur le ceruse o țigare, dacă nu cumva îi pusese la ceva munci (să țină de-un lemn).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu