Obișnuiam să scormonesc, aveam un stil personal de a scormoni trecutul, a căuta „urme”, a vâna „scăpări”, pe care le instrumentam în acuze: sistematic, neobosit. Curiozitatea morbidă mă făcea inepuizabil. „Munceam” fără oprire la a-mi întreține artificial durerea; arsenalul meu de zgândărire - mereu funcțional. Interesul maladiv - treaz, insomniac. Nevoia de „a afla”, de a repeta, de obține noi și noi detalii ce nu-mi serveau la nimic, nu mă alinau în veci. Toate detaliile.
Nevroză pură. Or, în nevroză, logica nu-i activă. Concluzia e dinainte trasă și întreg efortul depus este pentru a o întreține și a o amplifica.
Balsam înăcrit, prefăcut în otravă. Ai fost și balsam. Ești otravă. Spurci, muști, sfâșii, arzi ceea ce urăști. Erbicid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu