„Nu-i plăcea berea, mai ales în cantități mari, dar din când în când, berea putea fi folositoare <pentru a domoli inteligența>. Afluența asocierilor se potolea cu încetul, lăsând locul unei tihne plăcute.” (Praștia)
N-am citit multe romane mai stranii ca ăsta! Nu văd ce scop are, direcția înspre care mă conduce. Pot înțelege și gusta unele episoade, luate separat. E și amuzant, pe alocuri. Dar tot un amuzament ce mi se pare fără sens.
Niște adolescenți. Niște elevi. Relațiile dintre ei, relația lor cu școala sau cu adulții care-i supraveghează. Dar totul curge către o fundătură.
Trec cartea la categoria „curiozități”. Un câștig, pentru mine, este tălmăcirea într-o românească acum desuetă, dar nu mai puțin fermecătoare, o reîmprospătare e vocabularului. Și reîntâlnirea cu Jünger. În timpul alocat Praștiei, aș fi terminat - poate - două romane, dintre cele nou comandate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu