Sunt pe lume persoane, cum fu Sylvia Plath, pentru care sinuciderea e o formă a împlinirii. Râvna pe care o depun unii ca să reușească să se autosuprime alții o cheltuiesc cu dezvoltarea personală... Ori, poate că tocmai dezvoltarea personală este cealaltă fațetă a sinuciderii. Un fel de întâlnire a extremelor.
Extremele se întâlnesc pe lumea asta, cu mult înaintea paralelelor ce „se unesc la infinit”. Te dezvolți personal ca să nu (te gândești să) te sinucizi. Dezvoltarea personală e căutarea sistematică (și fără rost) - nenaturală, tehnică, parcursă după un „plan” - a unui sens personal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu