Nu mi-a ajuns niciodată vara, n-aș vrea să se apropie iarna, dar mi-e sete - ca pământului - de o ploaie lungă, răcoroasă - care să ne ogoaie.
Ce comod: nu-mi murdăresc cămașa (la guler), nu-mi uzez pantofii, nu plătesc 5 lei, dus-întors, bilet de tramvai (în caz că ar ploua sau mi-ar fi prea lene să pășesc până acasă), nu consum nici o picătură de benzină, picură, stropește, mă duc să stropesc în grădină, ud în ogreadă, mi-am alungit brațele cărând apă-n găleți pentru a uda ardeii și roșiile.
Eram mic și sfrijit, totuși mă trimiteau după apă, chiar la fântână. Mi-era groază că avea să mă tragă înăuntru găleata plină - eram prea mic și prea slab pentru greutatea ei, dar o trăgeam în sus și o goleam într-a mea (ale mele). Una roșie, din plastic, și una din tablă. Cu capac. Apăreau trântiri și înjurături când nu era apă în găleți...
Am bănuiala că m-am deprins din proprie inițiativă să merg după apă la fântână. Era parte din contribuția mea (uneori, în van) la evitarea certurilor între ei. Apă-n găleată, apă „la iepuri”, mâncare la găini, pui și iepuri. Iepurașii mi-au mâncat multe dintre zilele copilăriei. Erau teroarea mea! Ați dat la iepurași - eram întrebați, mereu gata de izbucnirea violenței (verbale). Ce căuta diminutivul ăla acolo - nu știu. Îi era mai milă de ei decât de noi? Înnebuniți de iepurașii pulii. Curci, rațe, ouă, capre, porci.
Iepurii ne-au „însoțit” până am crescut. Ca, mai târziu, să scape din cuști, să umble stingheri prin grădini, să nu-i mai caute nimeni. Semnul degradării ultime, pesemne.
Călătoria interstelară cu ajutorul cuptorului cu microunde. Micro, unde ești? Micro, unde te-ai teleportat? Microunde, Microcum. Mai ales, microcând?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu