Mă aflu-n visul cuiva căruia îi place somnul. Nu se dă trezit, mă visează, alergându-mă peste tot în scenariul lui mintal. Mă „tribulează”, exploatat oniric ce sunt!
Dimineața, îmi dau jos pielea de somn și rămân cu ochii beliți, fără pleoape, așteptând să-mi crească alta, altele. Sunt reptilă, șarpele de pământ. Îmi câștig existența târâș, din cuvintele pe care nu le rostesc la timp. Sunt inoportunul.
Inoportunarul.
Mă trezesc dimineața prins în cleiul amniotic și nu pot accepta că s-a făcut vremea să mă pregătesc pentru o nouă zi de corvoadă. E oribil să te trezești în semiobscuritate și să iei - de musai - în piept chinul de a concepe că e o zi ca oricare altă zi de lucru. Întins în pat, paralizat de acel musai, ațipesc la loc, după ce somnul, prea dulce, e întrerupt brutal de sonerie.
Ecranul telefonului s-a luminat. Sunt 13 grade C afară - mă anunță. Înăuntru-i aproape benză. Cuib cald. Mă gândesc, consolator, să iau caietul și să scriu despre supărarea de a fi fost trezit, dar prea plăcută-i amorțeala, așa amăgitoare cum este.
Pisica, în geam. Umbrela și-a încetat creșterea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu