Învelitoare de telefon cu gaură-n spate, ca să se vadă bine logo-ul firmei producătoare.
Într-un târziu, pe nesimțite, mi-am revenit în fire. Apa, banana, ciocolata, ceaiul de tei. O altă zi s-a scurs.
Am condus (l)atent, am alimentat, plătit, înjurat, absorbit picioare minuscule, mari, înguste, degete bronzate până-n albul ochilor.
Pe acoperiș, chiar când să pornesc, îi văd pe doi, cuplu, se sărutau cu patimă în deșertul parcării, atât de în văzul lumii încât păreau ascunși, fata avea brațele înălțate să-i cuprindă lui gâtul.
Înălțate, nu încolăcite, le ținea drepte, își unise palmele la câțiva cm de ceafa lui, în abandon. Te implor, nu fi trist. Unde „fi” avea doi „i”...
De ce nu mă săruți? Te sărut! Dar de ce nu mă săruți niciodată fără să-mi ceri voie să mă săruți?
Am încetinit, ca să-i mai admir câteva secunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu